25 feb. 2007

Principesa Margareta si cu mine citim într-un ziar despre o batrâna de 101 de ani, care locuieste în judetul Hunedoara, îsi taie singura lemnele si traieste într-o casa mica, de 150 de ani vechime, unde nu are nici electricitate, nici apa. Casa arata ca o figurina de turta dulce. Alexandrina, femeia de 101 ani, a fost, pâna la vârsta de 85 de ani, "colindatoarea sefa" din sat.

Este, poate, detaliul care m-a miscat cel mai mult din toata povestea. Fotografia femeii taind lemne era artificiala, arata de parca ar fi fost pusa de fotograf sa faca acest gest. Casa arata frumos, dar am mai vazut case frumoase, modeste, de tara. Batrâni de 100 de ani mai exista, unul din ei a venit la castelul de la Savârain în ianuarie, sa-i cânte Regelui Mihai "Traiasca Regele", cu glas dârz. Dar "colindatoarea sefa", acesta este un detaliu care îmi aminteste de Elisabeta Rizea. Dârzenia cu care Alexandrina a tinut vii traditiile, cântul, portul, obiceiurile, dincolo de ortodoxie, dincolo de iubire, dincolo de sentimentul de "acasa", dincolo de toate, este impresionant, miscator.

 

Alexandrina a tinut sa pastreze, sa pazeasca, sa mentina, alaturi de casa ei fara electricitate, colindele. Alexandrina îmi aminteste de inscriptia de pe stema monarhiei olandeze: "Je maintiendrai".

De câte ori petrec câteva zile la castelul de la Savârsin, ma uit cu uimire la hotarârea cu care Principesa Margareta vrea sa refaca, pas cu pas, memoria Reginei-mame Elena. Regina, care a marcat definitiv viata si destinul a doi oameni, fiul ei Mihai si prima ei nepoata, Margareta, a construit aici, în numai câtiva ani, un model de regalitate, de comunitate, de armonie si frumos, de respiratie europeana, în timpul unuia din cele mai detestabile decenii europene ale secolului trecut, anii 40. Femeia aceasta înalta si fragila, de un rafinament absolut, intolerantt la urât si la nedrept, cea care îi cerea maresalului Antonescu sa nu ucida evrei, cea care se uita cu indiferenta politicoasa la Hitler si care a suportat o viata întreaga lipsa de cavalerism si de cuvânt a fostului ei sot, cea care a refuzat propuneri care i-ar fi schimbat viata doar pentru a nu afecta viitorul fiului ei surghiunit, femeia aceasta de sânge regal si imperial, cum va fi reusit ea sa creeze Savârsinul, ca model european cu parfum stravechi, în asemenea contrast cu momentul românesc de atunci, confiscat sovietic?

Poate ca acesta este motivul pentru care Principesa Margareta doreste cu atâta ardoare sa redea frumusetea sobra si calda a caminului regal si a parcului de douazeci de hectare: nevoia launtrica de a reface un model, un legamânt, un pariu cu istoria europeana a secolului trecut, care nu prea flateaza continentul. Principesa Margareta, absolventa de stiinte politice si relatii internationale la faimoasa universitate din Edinburg, are un puternic reflex, caracteristic generatiei ei, de împotrivire la nedrept, la ipocrizie, la aventurierii politici, la crimele sistemelor totalitare si la "demagogia latrans", cum spunea, din câte îmi aduc aminte, Ibraileanu.

Dupa o asteptare de sase ani, în care am încercat toate sentimentele, de la deznadejde la speranta si de la umilinta la privirea cu umor a situatiilor de necrezut, castelul golit de 40 de ani de lasitate, furt si indiferenta vindicativa îsi reface, putin câte putin, profilul, începând sa dea semne de frumusete, de armonie, de autenticitate si de catifelarea aceea protectoare si feminina, de nespusa gratie a Reginei-mama Elena.

Castelul va intra în reparatii, parcul va fi refacut cu specialisti români si britanici, iar comunitatea va beneficia de proiecte sociale, culturale si educative, prin intermediul Asociatiei de Dezvoltare Durabila, creata tot de Principesa, cu cativa ani în urma. Primarul Ioan Vodicean, sotia sa Adina, ca si angajatii castelului, Sebastian, Elena, Viorica mica si Viorica mare, Iosif, Adam, Nelu si ceilalti, care au ramas fideli castelului de azi, vor dovedi, curând, ca România rurala nu este un subiect de dispretuit de la înaltimea cinismului civic al inteligentei europene.

Radu, Principe de Hohenzollern-Veringen
Castelul Savasin, 25 februarie 2007