Vizita la Arad si Cluj (11-12 aprilie)

12 apr. 2003

Biroul Reprezentantului Special al Guvernului pentru Integrare, Cooperare si Dezvoltare Durabila
Palatul Elisabeta

Buletin de presa12 aprilie 2003
Vizita la Arad si Cluj

Vineri 11 aprilie, AS Principele Radu, Reprezentantul Special al Guvernului, a insotit la Arad pe MMLL Regele Mihai I si Regina Ana, cu prilejul decernarii Majestatii Sale Regelui Mihai I al titlului de Doctor Honoris Causa al Universitatii Aurel Vlaicu si al Universitatii de Vest Vasile Goldis.

Sambata 12 aprilie, Principele Radu a insotit la Cluj-Napoca pe MMLL Regele Mihai I si Regina Ana, cu prilejul decernarii Majestatii Sale Regelui Mihai I al titlului de Doctor Honoris Causa al Universitatii Babes-Bolyai.

In aceeasi zi, la Cluj, a avut loc lansarea volumului Mihai al Romaniei realizat de AS Principele Radu la editura Humanitas. Cu aceasta ocazie, Principele a tinut urmatoarea alocutiune:

Ceea ce Alteta Sa Regala si cu mine am facut, aducand aceasta carte la lumina, este foarte putin, e un neinsemnat omagiu.

Cartea de astazi, fara sa fi vrut in mod special, este expresia unor simtaminte care mai reusesc sa se vada in zarea secolului XXI, totusi: cautarea, iubirea, increderea, statornicia, curajul, credinta.

in clipele in care le era greu, Regele Carol sau Regina Maria, pentru a da doar doua exemple, cautau, in loc sa dispere; ei ofereau iubire, solutii si incredere, chiar si atunci cand primeau in schimb dispret, indiferenta, ura sau neincredere. Este pretios sa vorbim astazi despre cautare, iubire si incredere, despre curaj, statornicie si credinta.

Ni se spunea la academie ca un erou este cineva care face fapte exceptionale in imprejurari exceptionale. Iata cateva:

Majestate, ati inceput sa exercitati autoritatea de sef al statului acum saptezeci si sase de ani. Pana si cei mai inversunati birocrati din birourile lumii sunt nevoiti sa admita ca aveti mai multa vechime in munca decat oricine altcineva pe acest pamant.

Ati devenit maresal al armatei romane la nouasprezece ani si ati realizat 23 August cand aveati douazeci si doi de ani.

Sunteti singurul sef de stat in viata, care a condus o tara participanta la cel de-al doilea razboi mondial. Ati fost decorat si de Uniunea Sovietica si de Statele Unite ale Americii, in acelasi timp.

Sunteti unul din putinii, daca nu singurul, sef de stat care a crescut gaini ca sa-si intretina familia, si unul din rarii, care a fost pilot de incercare.
Sunteti de asemenea un Rege care obisnuia sa primeasca romanii la Versoix, iar la plecare le repara masina, daca era nevoie.

Ati supravietuit dusmanilor Majestatii Voastre si, lucru curios!, ati supravietuit si copiilor lor.

Ati intalnit pe Hitler si pe Mussolini; dar ati intalnit si pe Truman si pe Churchill si, uneori, ati avut curajul de a nu le asculta sfaturile, desi aveau varsta tatalui sau a bunicului Vostru.

Ati trait disperata experienta a comunismului, dar ati gustat si dezgustul cauzat de dispretul, neintegerea si indiferenta occidentului. In cei optzeci si unu de ani de viata plina de roade ati fost dezamagit nu numai de dusmani, ci si de prieteni.

Ati precedat pe tron propriului tata, caruia i-ati devenit apoi si succesor.

V-ati intors la Palatul Elisabeta dupa cincizeci si patru de ani, in aceleasi camere din care ati plecat la 30 decembrie 1947. Incaperea in care Vasinski a trantit usa crapand peretele este si astazi, ca si ieri, biroul Vostru; iar camera personala a Majestatii Voastre este chiar salonul unde Petru Groza, in dimineata de 30 decembrie, va arata pistolul de la piept, spunand ca l-a luat ca sa nu riste sa il arestati, ca pe Antonescu.

Ati refuzat propuneri avantajoase financiar, daca ele nu corespundeau principiilor Voastre. Priviti senin in ochii oamenilor, desi ati avea motive sa fiti intunecat; Regele Pavlos, unchiul Vostru, spunea: ? sa ai incredere in absolut fiecare din cei din jurul tau, dar sa te astepti sa fii tradat in orice clipa.

Cunoasteti bine arta de a fi singur, amaraciunea de a nu fi inteles si grozavia de a nu imparti cu nimeni momentele epocale.

La Targoviste, acum doi ani, cineva din multime s-a apropiat si v-a spus: Majestate, noua ne place si tacerea Voastra.

Ati fost clar cu convingerile proprii si ferm in impunerea lor, inca de mic copil: la biserica, atunci cand preotul a vrut sa va ofere, in prezenta Reginei-Mame, paharul pentru impartasanie, ati raspuns, la varsta de sase ani: Multumesc, nu beau niciodata vin dimineata!

Dupa cum se vede, atatea fapte exceptionale in atatea imprejurari exceptionale, ne obliga la o evaluare a evenimentului de azi in tacere, adica in sinea noastra, si nu declarativ.

Va veni o zi cand altii vor scrie mai mult, asa cum se cuvine, despre fenomenul naturii umane care sunteti.