„Regina Elena a României s-a născut într-una dintre cele mai ilustre familii din istorie, în străvechea dinastie a Danemarcei, care ajunsese să domnească și în Grecia. Era descendența directă a Reginei Victoria a Marii Britanii și a mai multor regi ai Prusiei și împărați ai Germaniei, pentru a nu pomeni decât puțin din strălucitul ei pedigree. Lucru încă și mai rar, Elena a întrunit calități greu de întâlnit laolaltă: a fost, în diverse etape ale vieții ei,  fiică de rege, soră de rege, noră de rege, soție de viitor rege și mamă de rege. Dar acest rar privilegiu genealogic a fost, poate, și povara destinului Elenei. Pentru că aproape orice referire la ea, orice caracterizare și orice judecată se raportează mai întâi la regii în preajma cărora a trăit, iar viața Elenei, trăsăturile ei de caracter, trăirile ei, bucuriile și suferințele, credințele și speranțele ei rămân aproape întotdeauna în umbră, în plan secund. Însăși titulatura cea mai cunoscută a ei o plasează acolo. Ea nu este Regina, ci Regina-mamă. […] A fost iubită de români ca victima a unei casătorii nereușite cu nestăpânitul Carol al II-lea și a fost respectată ca mamă protectoare a micului și apoi tânărului rege Mihai. Dar nu a fost cu adevarat cunoscută.”

Filip-Lucian Iorga