24 ian. 2008

Biroul Reprezentantului Special al Guvernului pentru Integrare, Cooperare si Dezvoltare Durabila
Palatul Elisabeta

Buletin de presa – 23 august 2003
Principesa Margareta si Principele Radu la Brasov

Sambata 23 august 2003, ASR Principesa Margareta a Romaniei si AS Principele Radu de Hohenzollern-Veringen au luat parte la ncheierea cursurilor Scolii de Vara de la Brasov, organizata de Fundatia Konrad Adenauer si de Asociatia Euro-Atlantica Manfred Worner. Evenimentul a avut loc la Cercul Militar din Brasov si a reunit tineri membri ai partidelor politice si jurnalisti, precum si reprezentanti ai celor doua organizatii gazde. Au luat parte dl ministru delegat Vasile Puscas, dl secretar de stat MApN Sorin Encutescu, si dna Anne de Ligne, primul colaborator al ambasadorului Comisiei Europene la Bucuresti.

 

Invitat sa ia cuvantul in ultima zi a dezbaterilor, Alteta Sa Principele Radu a tinut urmatoarea prelegere:

 

Alteta Voastra Regala,
Domnilor ministri,

 

Sunt recunoscator Asociatiei Euro-Atlantice Manfred Warner si Fundatiei Konrad Adenauer pentru ocazia nepretuita de a ma intalni cu tinerii si de a vorbi, pe scurt, despre democratie in contextul actual.

Nu numai ca aceasta notiune se transforma, se imbogateste si se re-evalueaza sub ochii nostri, dar in spatiul romanesc, ca si in cel sud-est european, ea capata o importanta cu totul aparte.

In sistemul international de azi, aflat intr-un febril proces de redefinire si reasezare, analizele la nivel mondial, regional sau cele care se refera la spatii mai restranse ating de cele mai multe aceeasi performanta: rezista cateva saptamani. Daca Fukuyama scria, la inceputul anilor 1990 despre sfarsitul istoriei, Fareed Zakaria vorbea, la cateva zile dupa 11.09.2001 de sfarsitul sfarsitului istoriei. Analisti, experti si opinanti asupra modificarilor sistemului precum si a impredictibilitatii lui crescande modifica idei, concepte si imagini, care se succed cu repeziciune in mintea noastra.

Vasile Parvan se intreba: Nu e natiunea acea expresie culturala creata de inraurirea pamantului asupra omului, nu este ea realitatea biologica a omului modificat de pamantul pe care se aseaza, dupa legi neschimbate? in viziunea lui Parvan, pamantul este un factor de inertie, un factor regulator, iar ideile, un factor propulsator. Destinul istoric incepe cand intre materia umana si idee se stabileste o armonie, un consens.

Am putea sa adaptam judecata lui Vasile Parvan la destinul Romaniei din acest inceput de mileniu. La urma urmei, ceea ce timpul de astazi cere spatiului romanesc este sa armonizeze ideile, valorile, principiile lumii transaltantice, printre care se numara democratia, si sa le armonizeze cu pamantul sau, mai bine zis, cu ceea ce este pamantean la noi: traditia noastra, cultura, geografia, mentalitatea, obiceiul, credinta si, de ce nu, ritmul nostru, sistemul nostru de valori. Aceasta armonizare dintre ideea transatlantica si pamantul romanesc va aduce beneficii nu numai Romaniei, ca viitoare tara moderna si prospera, in care omul este liber si proprietatea privata si initiativa sa economica sunt respectate, dar va aduce beneficii si Aliantei Nord-Atlantice si Uniunii Europene, prin prezenta in familie a unui membru care aduce cu el un suflu nou, solutii, impliniri.

Asa cum o recunosc marea majoritate a analistilor politici, vremurile de azi sunt esentiale, nu numai pentru tarile care au iesit de sub dictatura comunista, dar pentru intregul continent european si pentru intreaga lume.

Reputatul analist politic si editorialist Fareed Zakaria, sustine ca traim intr-o varsta a democratiei, argumentand ca, daca in 1900, nici o tara nu era democratica, in sensul dat de noi astazi termenului, in zilele noastre 62% din tarile lumii sunt democratice.

As vrea sa va retin atentia rezumand, in doua vorbe, ideile expuse de Fareed Zakaria in recenta lui carte The Future of Freedom – Illiberal Democracy At Home and Abroad:

-democratia (guvernarea creata prin alegeri in care fiecare cetatean adult poate vota), nu este suficienta pentru a asigura idealurile de libertate, stabilitate si prosperitate: ar mai fi nevoie de domnia legii, de separarea puterilor, de protectia libertatilor de baza (a cuvantului, a adunarilor, a religiei si a proprietatii), protejarea autonomiei individuale si a demnitatii impotriva coercitiei, tribunale si curti impartiale. Si, mai presus de toate, realizarea unui mediu care sa incurajeze initiativa particulara, schimburile economice si prosperitatea.

– dupa parerea lui Fareed Zakaria aceste idealuri, impartasite de lumea euroatlantica, de pilda, nu sunt automat garantate de democratie. In fapt, autorul pretinde chiar ca cele doua aspecte, democratia si liberalismul constitutional sau democratia capitalista sau democratia liberala nu sunt unul si acelasi lucru.

– in timpurile noastre ierarhiile au fost sfaramate, dand astfel putere individului in detrimentul statului, sistemele inchise au fost deschise, presiunea maselor este, astazi, principalul motor social. Toate aceste fenomene sunt considerate de Zakaria adezivul care tine impreuna civilizatia moderna.

– democratia nu se manifesta astazi numai la nivelul politicii sau al administratiei. Imparatia economiei a fost democratizata, cultura a fost democratizata, tehnologia si informatia au fost democratizate, ba chiar si religia.

– din pacate, spune autorul citat, si violenta a fost democratizata; ieri, statul avea monopolul asupra utilizarii fortei in societatea umana; acum, grupuri mici de oameni pot face lucruri ingrozitoare.

Intorcandu-ma la realitatea romaneasca, as vrea sa vorbesc despre cateva aspecte legate de mentalitate. Cineva spunea la Oradea, acum o luna ca, in Statele Unite ale Americii se vorbeste acum despre generozitate, nu ca trasatura de caracter, ci ca regula de parteneriat economic si de comunicare. Este o idee care ar merita discutata cu tinerii de la noi.

La noi exista, uneori, adversitate in cadrul comunitatii, al breslei. Este adevarat ca am intalnit acest fenomen si in alte spatii sud-est europene. Oameni cu aceleasi preocupari nu se intalnesc intotdeauna pentru a se sprijini, pentru a se ajuta, pentru a se intari unul pe altul, ci pentru a pierde energia intr- sarabanda a orgoliilor. Acestea nu sunt manifestari nedemocratice, dar sunt manifestari care franeaza libertatea.

In spatiul Europei de sud-est este bine sa incurajam generozitatea si increderea, ca moneda de schimb, ca punte de legatura intre parteneri de profesie sau intre membrii aceleiasi comunitati. In felul acesta vom avea mai multa libertate, adica mai multa democratie.

Vorbind, in incheiere, despre alegerea noastra europeana si euroatlantica, ce este, implicit, si alegerea unei forme generoase, stabile, prospere si libere de democratie, as vrea sa-l citez pe regele Juan Carlos, aflat in vizita de Stat in Romania, la Palatul Cotroceni:
Europa a fost o paradigma pentru generatii intregi de spanioli care, pe buna dreptate, au identificat modernizarea cu europenizarea.

 

Cei douazeci si cinci de ani de democratie din Spania au fost influentati in mod favorabil de interactiunea dintre procesul de reforme interne si cel de integrare europeana.

Conceptia noastra despre proiectul european, ambitioasa si pragmatica, se bazeaza pe aceasta experienta. Ambitioasa in privinta obiectivelor si pragmatica in privinta metodelor. Aceasta a fost ideea care i-a insufletit pe intemeietorii ei si aceeasi filosofie trebuie sa calauzeasca actualul proces de reforma a Uniunii Europene.

Trebuie sa evitam falsele dileme dintre aprofundare si largire, si dintre unitate si pluralitate. Europa poate si trebuie sa se extinda fara ca acest lucru sa implice neaparat slabirea politicilor comune. Cautarea unei unitati din ce in ce mai puternice nu trebuie sa ne faca sa uitam rolul esential al statelor.

Optiunile politice facute de tara noastra in ultimii ani, depasesc neajunsurile derutei de situare geografica, si consacra participarea deschisa a Romaniei la plamadirea Europei reunite. Ceea ce spunea Henry Kissinger in 1994, pare astazi asumat si impartasit de intreaga societate romaneasca:

 

Tarile din Europa centrala si de est au fost ocuapte de Armata Rosie, dar ele s-au identificat cultural si politic cu traditiile europene ocidentale. Pentru a deveni economic si politic viabile, ele au nevoie de Uniunea Europeana; iar pentru securitate ele privesc spre Aliata Atlantica. De fapt, calitatea de membru in una din institutii presupune calitatea de membru in cealalta.

 

Viitorul relatiilor atlantice nu rezida in relatiile est-vest, ci in rolul decisiv al estului european in ajutarea Americii de a face fata evolutiei previzibile a secolului XXI.
Subliniez, aceasta afirmatie a fost facuta in 1994.

Cand este vorba de un proces atat de complex si, adesea, contradictoriu ca cel al aderarii tarilor candidate la UE si NATO, un rol tot atat e mare precum indeplinirea criteriilor il joaca determinarea natiunilor candidate de a join the family . Romania a fost capabila sa consacre un miliard de dolari pentru aparare in 2001 si 2002, in conditiile in care salariul mediu este de 100 de dolari.

Invitarea Romaniei pentru aderarea la Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord si fixarea datei de 1 ianuarie 2007 pentru integrarea in Uniunea Europeana deschid o alta perspectiva a relatiilor externe ale Romaniei si aduc din nou spatiului romanesc in familia valorilor europene si euro-atlantice.

Initiativa de a crea misiunea mea, ca Reprezentant Special al Guvernului Romaniei, reprezinta o dovada a castigarii unei maturitati remarcabile, manifestata prin abandonarea solutiilor pripite, cu efect de mica intensitate si pe termen scurt, in favoarea unei viziuni politice care incearca sa anticipeze miscarile europene viitoare. Biroul are toate coordonatele necesare pentru a participa la constructia Europei de maine: imaginatie, creativitate, responsabilitate, o atitudine bazata pe implicare personala, optimism, hotarare si perseverenta si in plus, simbolul numit familie, atat de important pe plan continental si transatlantic.

In ultimii cincizeci de ani, romanii, la fel ca toti est-europenii, au simtit mult mai puternic identitatea lor europeana decat vesticii, intrucat in unele momente ale istoriei, s-au agatat de ea pentru a supravietui si a lupta pentru libertate si pentru democratie. Noile forte care se adauga constructiei europene inseamna un aport pe termen lung, in ciuda unor elemente imediate de redistribuire a bunastarii pe un spatiu mult mai extins. Europenii secolului al XXI-lea, care inteleg utilitatea proiectului continental, trebuie sa-si depaseasca frustrarile, si sa realizeze ca loialitatea lor se va indrepta, pe viitor, atat catre pamantul stramosilor lor si catre valorile nepretuite ale acestuia, cat si catre Europa reunita.

Romania a avut si are profilul unui tip de coeziune europeana, prin paradigma ei de confluenta geografica, confesionala, istorica, culturala si etnica.