14 mai 2016

 

Articol de Anders Lindberg, Suedia

O naţiune este o entitate politică, definită de graniţe care pot să fi fost trasate din trecutul îndepărtat sau retrasate relativ recent, în urma războaielor şi a tratatelor de pace. O naţiune poate avea o singură limbă care serveşte drept purtătoare a identităţii naţionale, sau poate fi casa mai multor grupuri etnice, vorbind mai multe limbi. Dar o naţiune întruchipează şi sentimentul unui destin comun, al încrederii reciproce dintre guvern şi cetăţeni, şi al încrederii între cetăţeni. Viziunile asupra istoriei pot accentua această solidaritate sau pot semăna discordie.

România cuprinde multe dintre aceste provocări. Nu de mult, statul era inamicul poporului şi crea o cultură tristă a trădării şi neîncrederii, ale cărei răni sunt încă vizibile în sufletul românesc. Istoric vorbind, lumina democraţiei şi libertăţii nu a licărit decât de puţin timp în România.

Rolul şi respectul pe care Familia Regală a României şi le-a făurit în recentele decenii sunt cu totul unice dintr-o perspectivă europeană. Cu modestie, muncă şi înalte standarde etice, Familia Regală a demonstrat prin faptele sale – şi nu prin conflicte constituţionale – esenţa şi raţiunea existenţei monarhiei. Mai mult ca alte ţări, o naţiune ca România are nevoie de simboluri şi întruchipări ale lucrurilor care unesc poporul, oferă inspiraţie şi leagă trecutul, prezentul şi viitorul.

Respectul, încrederea şi susţinerea nu pot fi câştigate la comandă – cu atât mai puţin într-o ţară cu istoria şi experienţa României.

Privind România de astăzi prin ochii unui străin – munca depusă de Familia Regală şi poziţia ei în relaţia cu instituţiile politice şi cu poporul român – vedem ceva fără precedent: o „monarhie funcţională” în contextul unei „republici constituţionale”.

Familia Regală este activă în ţară şi întreţine palate, o curte şi un program complex de susţinere şi promovare a energiilor pozitive din România. Familia Regală şi-a asumat promovarea intereselor comerciale româneşti în străinătate, lucrează cu Ministerul român de al Afacerilor Externe şi cu sectoarele cultural şi de afaceri din România. Demonstraţia de încredere, dragoste şi respect din partea tuturor segmentelor societăţii româneşti faţă de membrii Familiei Regale este mişcătoare şi impresionantă.

Relaţiile dintre conducerea politică şi Familia Regală sunt astăzi caracterizate de respect reciproc şi de încrederea în posibilitatea de a colabora, de a oferi una alteia putere şi de a lucra împreună pentru întărirea României. Aceasta nu este o sarcină uşoară – puţini ar fi crezut-o posibilă acum câteva decenii – dar buna guvernare şi buna legiferare au la bază ceea ce s-a dovedit a merge bine în practică.

Ca atare, nu ar fi o surpriză dacă, în viitorul apropiat, rolul şi responsabilităţile actuale şi viitoare ale Familiei Regale ar fi instituţionalizate şi codificate în Constituţia României. Aniversarea de 150 de ani a României oferă o vedere fascinantă asupra personalităţilor Dinastiei regale române şi a evenimentelor istorice. Într-o societate deschisă, modernă şi democratică precum România, acţiunile regale trebuie să aibă la bază principiile transparenţei, accesibilităţii, respectului şi modestiei.

Istoria are un început, dar nu şi un sfârşit.

În primii 150 de ani ai săi, România a demonstrat că are nevoie de o Familie Regală care trăieşte şi este devotată esenţei pure a monarhiei: să servească poporul şi să îşi câştige respectul său.

Anders Lindberg lucrează în Suedia, de peste trei decenii, în calitate de consultant pentru companii, organizaţii, guverne şi ONG-uri. Este fondatorul uneia dintre cele mai importante companii din nordul Europei, specializată în consultanţă în comunicare şi politici publice. Domnul Lindberg este consilier ai Familiei Regale a Suediei şi a fost numit în 2015 în calitate de membru al Consiliului Regal român, de către Majestatea Sa Regele Mihai I. El este din ce în ce mai interesat de România şi de dezvoltarea rolului Coroanei în ţara noastră.