05 mart. 2020

 

©AGERPRES Silviu Matei

 

Majestatea Sa Margareta a României, discurs la sediul Comunității Democrațiilor, Varșovia, 5 martie 2020

 Excelențele Voastre, doamnelor și domnilor,

Este o onoare să vă vorbesc astăzi, ca româncă și ca reprezentant al țării care deține în prezent președinția Comunității Democrațiilor.

Poate părea ciudat că Declarația de la Varșovia din iunie 2000, documentul de bază al Comunității noastre, a fost semnată de fapt la un deceniu după căderea comunismului. Pe atunci ni se spunea că trăim așa-numitul „sfârșit a istoriei”, o perioadă în care, după toate relatările, nu mai era nevoie să fim preocupați de lupta ideilor, deoarece democrațiile și modul nostru de viață triumfase pentru totdeauna.

Cu toate acestea, secretarul de stat al SUA, Madeleine Albright, și mult regretatul Bronislaw Geremek, ministrul polonez de externe la acea vreme, au considerat încă esențial să semnăm un angajament comun de apărare a valorilor noastre democratice. Aveau dreptate, deoarece democrația nu seamănă cu vechiul Plan Cincinal comunist, pe care cineva pretinde că îl îndeplinește. Democrația este un mod de viață, un cadru politic ce trebuie să fie continuu alimentat, perfecționat și protejat. Cei care au redactat Declarația de la Varșovia cu două decenii în urmă, considerau că valorile deplin acceptate la nivel mondial trebuiau reiterate în mod constant, explicate din nou și în mod repetat.

Astăzi nu putem decât să ne înclinăm în fața înțelepciunii celor care au alcătuit această declarație. Pentru că, departe de a fi triumfătoare, astăzi valorile noastre democratice sunt atacate de sisteme politice care se oferă ca alternative la setul nostru de valori și se prezintă adesea ca fiind superioare sistemului nostru.

Tot ce pot spune este că sunt mândră că țara mea deține acum Președinția CoD și rămân convinsă că suntem pregătiți și capabili să împărtășim experiența noastră cu alte țări, în procesul de tranziție la democrație sau în a consolida democrația existentă în instituții și practici. Aș dori să vă împărtășesc angajamentul liderilor politici ai României de a promova democrația, stabilitatea și dezvoltarea în lume, în cadrul președinției acestui forum. Și sper că, așa cum a discutat recent la București secretarul general Garrett, România va conlucra pentru promovarea Comunității Democrațiilor ca o organizație internațională mai cuprinzătoare, cu instituții mai ample și mai puternice, capabile să-și dezvolte și mai mult principiile de bună guvernare.

Excelențele voastre, doamnelor și domnilor,

Madeleine Albright, una dintre cele mai importante figuri în crearea acestei Comunități, rămâne în istorie și prin faptul că a fost prima femeie-lider al diplomației Statele Unite ale Americii. Să ne îndreptăm, deci, privirea spre chestiunea femeilor și a pozițiilor de conducere.

Suntem la un secol de când femeile au fost votate în alegeri generale în Europa. Cu siguranță, nu toți am avansat cu aceeași viteză: trebuie să recunosc că Polonia, de exemplu, a fost înaintea țării mele, când a fost vorba de acordarea drepturilor de vot femeilor. Și unele țări europene – cum ar fi Irlanda, Marea Britanie, Luxemburg sau Olanda – nu au avut doar femei-deputat în urmă cu un secol, ci și – într-un caz – o femeie-ministru.

De atunci încoace, ponderea femeilor în posturile de luare a deciziilor a crescut. Dar femeile sunt încă mai puțin prezente în politica națională și locală europeană decât bărbații. Ele reprezintă în medie doar 30% în parlamentele naționale ale UE, iar în țara mea, din păcate, procentajul este încă mai mic. Multe dintre țările noastre mai au încă un lung drum de parcurs pentru a ajunge din urmă Spania, Suedia, Franța sau Finlanda, unde femeile se apropie acum de jumătate din numărul deputaților din parlamentele naționale.

Ponderea femeilor-ministru în guvernele UE a crescut la o medie de 30% anul trecut, față de 23% în urmă cu două decenii. Dar aceste cifre ascund câteva deficiențe grave în unele țări ale UE, unde numărul femeilor din Executiv este încă foarte mic. Este adevărat, atât Polonia, cât și România au avut deja femei ca prim-ministru. Dar chiar și în guvernele progresiste, bărbații au mai multe șanse să fie desemnați în ministere cu profil înalt, în timp ce femeile tind să obțină așa-numitele portofolii socio-culturale sau de sănătate.

Nici la nivelul Uniunii Europene imaginea nu este mai clară. Privind actualul Parlament European, 11 din 28 de state membre ale UE au avut cote electorale de gen la alegerile trecute. Doar 6 din 27 de state membre ale UE au reușit astăzi să trimită un grup de parlamentari echilibrat în funcție de sexe în parlamentul UE și, din păcate, nici Polonia, nici țara mea nu se află în acest grup.

Așadar, am progresat ca melcul și poate dura încă un secol, potrivit Raportului Global Gender Gap 2020, pentru ca femeile să devină cu adevărat egale cu bărbații în Europa, în ciuda faptului că de-a lungul istoriei sale, UE a fost un lider global în promovarea drepturilor femeilor. Și ,ceea ce este mai îngrijorător, este încă faptul că, în timp ce unele neajunsuri sunt eliminate, altele neajunsuri apar. În multe domenii, inclusiv salariile și mai ales pensiile, progresele în direcția egalității de gen au încetat sau merg în sens invers.

Dezechilibrele între femei și bărbați în funcții de conducere există în diferite domenii: politică, la care m-am referit deja, dar și economie, știință, inginerie, matematică, tehnologie și cercetare. Situația este și mai gravă în ceea ce privește managementul afacerilor, unde femeile sunt mult mai puține decât bărbații, la toate nivelurile de conducere. Dintre toți antreprenorii, doar 31% sunt femei.

Nu contest: unele realizări sunt reale. Mulți dintre voi, cei care sunteți astăzi aici, dovediți acest lucru. Conform studiilor efectuate în țările cele mai industrializate, aproape 75% dintre companiile importante au acum cel puțin o femeie într-o funcție de conducere. Totuși, acest progres este prezent în economiile în curs de dezvoltare, mai degrabă decât în vechile economii occidentale mature. În țările africane, nu mai puțin de 90% dintre companiile comerciale au cel puțin o femeie printre managerii lor și în Europa centrală, regiunea noastră, 87% dintre companii au femei în roluri de conducere, o cifră mult mai mare decât în vestul Europei sau în America de Nord. Cifrele ne arată că economiile recent dezvoltate sunt mai dispuse să ignore vechile prejudecăți, în timp ce prejudecățile vechi și barierele împotriva  promovării femeilor rămân în economiile dezvoltate și stabile.

În ciuda evoluțiilor încurajatoare, femeile sunt încă subestimate ca lideri. Unul dintre factorii care împiedică femeile să acceseze posturi de răspundere este tendința de a scădea proporția de femei pe măsură ce crește ierarhia. Și apoi, desigur, există „plafonul de sticlă”, faptul că femeile ajunse în partea de sus a scării manageriale tind să lovească o „barieră invizibilă” și să rămână în poziții de conducere în domenii precum resursele umane, finanțe și administrație, considerate mai puțin strategice sau se confruntă cu alte dificultăți informale în a ajunge la consiliul de administrație ori în accesul către poziții de vârf.

Da, știm cu toții că există multe motive pentru această stare de lucruri nesatisfăcătoare, inclusiv tradiții, credințe religioase, structuri familiale și considerente economice. Însă, ceea ce aș dori să subliniez astăzi sunt tendințele care impulsionează spre o mai mare egalitate de gen și emanciparea femeilor.

Prima este schimbarea tehnologică. Acum nu numai că este posibil, dar este de dorit ca munca să fie gestionată mai flexibil. Așadar, unul dintre obstacolele-cheie în promovarea femeilor în locurile de muncă, faptul că sunt datoare să-și crească copiii – poate fi mult mai ușor de combinat cu o carieră fără întreruperi. Astăzi, digitalizarea și organizarea de companii necesită management colaborativ, spre deosebire de trecut. De fapt, femeile sunt deosebit de confortabile în aceste medii, deci alegerea muncii duble – activitatea de acasă și slujba într-o companie sau instituție – nu mai este una atât de dificilă. Viața de familie și viața publică pot fi combinate sau, cel puțin, cariera profesională nu trebuie sacrificată. Dar, este încă o luptă pentru multe femei, ca să ajungă la această performanță.

Al doilea motiv pentru a fi optimistă în ceea ce privește conducerea și învestirea femeilor cu răspunderi este faptul că o populație îmbătrânită are nevoie de o integrare mai mare de gen. Deși jumătate din populația UE sunt femei, doar două treimi dintre ele ocupă un loc de muncă cu normă întreagă. Avem nevoie să facem din egalitatea de gen un obiectiv de sine stătător și să introducem egalitatea în toate politicile noastre, la toate nivelurile. Doar astfel vom reuși obiectivul pe care îl prețuim, societatea incluzivă și prosperă.

Excelențe, doamnelor și domnilor,

Egalitatea de gen nu este doar o problemă morală, ci un drept fundamental al omului. Fiecare aspect al vieții noastre depinde de el, fie că permitem mai multor femei să devină active în condiții egale cu bărbații, creând un mediu familial în care răspunderile sunt egal distribuite, sau pur și simplu prin reducerea sarcinii psihologice mărind numărul de salariați într-o familie.

Și să nu uităm factorul economic al egalității de gen: lumea pierde în avere aproximativ 140 de trilioane de euro din cauza faptului că femeile nu participă pe deplin pe piața muncii și nu sunt plătite în mod egal bărbaților. Diferența de remunerare între femei și bărbați persistă în toate țările și în toate sectoarele.

Sunt totuși bucuroasă să spun că ceea ce afirm astăzi nu mai este o excepție, ci regula. Ultimele sondaje de opinie indică faptul că 90% dintre europeni (atât femei, cât și bărbați) consideră că egalitatea de gen este importantă pentru o societate echitabilă, democratică și pașnică, pentru economie și pentru  cetățeni personal. Așadar, nu vorbim doar un deziderat, ci despre un aspect esențial. Mai mult, în 2016-2018, ponderea cetățenilor UE care ar dori ca UE să intervină mai mult în acest domeniu a crescut cu 10% (de la 55% la 65%). Pe scurt, nu numai că cetățenii noștri cred că o societate corectă și justă necesită egalitate de gen și poate beneficia de conducerea femeilor, dar oamenii noștri sunt de acord cu măsuri active în acest sens. Intenționez să continui să fac din acest aspect una dintre prioritățile mele cheie. Și sunt sigură că vă veți alătura acestui obiectiv. Pentru mine, așa ar trebui să arate o comunitate a democrațiilor.

Vă mulțumesc!