Apoi, sunt recunoscator gazdelor mele pentru ocazia nepretuita de a ma intalni cu tinerii si de a dialoga despre democratie, despre libertate si stabilitate in acest inceput de veac. Nu numai ca aceste notiuni se transforma, se imbogatesc si se re-evalueaza sub ochii nostri, dar in spatiul romanesc, ca si in cel sud-est european, ele capata o importanta cu totul aparte.

A existat, chiar acum, in dinamismul vremurilor, obiceiul de a tine privirea intoarsa catre ograda proprie, nu ne atrage sa intelegem experienta altuia, nu ne intereseaza povestea celui de alaturi, nu ne misca interesul, talentul celui de langa noi. Sa fie aceasta o meteahna europeana sau sud-est europeana? Nu stim intotdeauna daca e bine sa fim impreuna. Nu stim ca fiecare dintre noi are treaba lui de facut, ceea ce face si responsabilitatea, dar si unicitatea noastra. Unii dintre noi, pentru mai multi ani, nu am stiut sa transpunem patriotismul in practica, l-am pastrat numai la nivelul discursului si al simtamantului. Uneori aceste vederi deformate le-au avut si tinerii, si oamenii prosperi, si intelectualii de inalta clasa, si oamenii umblati, si cei cu experienta. In spatiul Europei unite, este bine sa incurajam generozitatea, ca moneda de schimb, ca punte de legatura intre parteneri de profesie, intre membrii aceleiasi comunitati, intre vecini. In felul acesta sporim libertatea, implicam individul, ajutam democratia.

Inainte de alegerile din acest inceput de an, Parlamentul European a trecut o rezolutie referitoare la Republica Moldova, subliniind viziunea acestei institutii asupra conduitei si calitatii alegerilor, vazute ca fiind vitale pentru dezvoltarea relatiei Moldova-UE. Aceasta rezolutie spunea cam asa: ‘Ne exprimam sprijinul continuu si complet pentru eforturile poporului moldovean de a stabili o democratie complet functionala, suprematia legii si respectul pentru drepturile omului’.

Omenirea incearca, de doua sute de ani incoace, aplicarea retetei democratice si, cu fiecare spatiu nou-cucerit de democratie, avem aerul de a fi descoperit, din nou, Lumea Noua. Si aceasta pentru ca fiecare spatiu geopolitic are trasaturi specifice care fac diferenta fata de ‘modelul democratic’ pe care incearca sa-l aplice ‘misionarii’ lumii libere. Particularitatile locului trebuiesc intelese, asumate si prelucrate, inainte de aplicarea oricaror retete.

In aceasta parte de lume, inaintea Uniunii Europene sau inaintea natiunilor, a fost pamantul. Imi aduc aminte de viziunea lui Vasile Parvan, care vedea pamantul ca un factor de inertie, un factor regulator, iar ideile, un factor propulsator. El spunea ca destinul istoric incepe cand intre materia umana si idee se stabileste o armonie, un consens. Ceea ce timpul de astazi ne cere este sa armonizam ideile, valorile, principiile lumii transaltantice, cu ‘pamantul’ sau, mai bine zis, cu ceea ce este pamantean la noi: traditia noastra, cultura, geografia, mentalitatea, obiceiul, credinta si ritmul nostru, sistemul nostru de valori. Aceasta armonizare va aduce beneficii nu doar tarilor noastre, ci si Uniunii Europene, prin prezenta ‘in familie’ a unor membri care aduc cu ei un suflu nou, solutii, impliniri. Vorbind, despre optiunea europeana si euroatlantica, care insumeaza, implicit, si alegerea unei forme generoase, stabile, prospere si libere de democratie, as vrea sa-l citez pe regele Juan Carlos, care a spus, in vizita de Stat in Romania, la Palatul Cotroceni:

‘Europa a fost o paradigma pentru generatii intregi de spanioli care, pe buna dreptate, au identificat modernizarea cu europenizarea. Cei douazeci si cinci de ani de democratie din Spania au fost influentati in mod favorabil de interactiunea dintre procesul de reforme interne si cel de integrare europeana.

Conceptia noastra despre proiectul european, ambitioasa si pragmatica, se bazeaza pe aceasta experienta. Ambitioasa in privinta obiectivelor si pragmatica in privinta metodelor. Aceasta a fost ideea care i-a insufletit pe intemeietorii ei si aceeasi filosofie trebuie sa calauzeasca actualul proces de reforma a Uniunii Europene.

Trebuie sa evitam falsele dileme dintre aprofundare si largire, si dintre unitate si pluralitate. Europa poate si trebuie sa se extinda fara ca acest lucru sa implice neaparat slabirea politicilor comune. Cautarea unei unitati din ce in ce mai puternice nu trebuie sa ne faca sa uitam rolul esential al statelor.’

Definirea unei agende comune pro-europeana, a principalelor partide politice dovedeste maturitatea castigata de liderii politicii moldoveni, detasarea de delimitarile doctrinare si faptul ca interesul national poate fi pus mai presus de scopurile politice.

Acum trei ani am fost numit Reprezentant Special al Guvernului Romaniei, iar in urma cu zece luni am fost reconfirmat de noul Guvern de la Bucuresti. Instrumentul institutional creat de Romania pentru a da posibilitatea unui membru al Casei Regale de a servi oficial interesele fundamentale ale tarii este dovada castigarii unei maturitati remarcabile. Viziunile politice care incearca sa anticipeze miscarile europene viitoare sunt benefice tarilor noastre.

Familia noastra participa la constructia Europei de maine cu identitatea sa europeana, dar si cu imaginatie, creativitate, responsabilitate, cu o atitudine bazata pe implicare personala, optimism, hotarare si perseverenta si in plus, simbolul numit ‘familie’, atat de important pe plan continental si transatlantic.

In ultimii cincizeci de ani, romanii, la fel ca toti est-europenii, au simtit mult mai puternic identitatea lor europeana decat vesticii, intrucat in unele momente ale istoriei, s-au agatat de ea pentru a supravietui si a lupta pentru libertate si pentru democratie. Noile forte care se adauga constructiei europene inseamna un aport pe termen lung, in ciuda unor elemente imediate de redistribuire a bunastarii pe un spatiu mult mai extins. Europenii secolului al XXI-lea, care inteleg utilitatea proiectului continental, trebuie sa-si depaseasca frustrarile, si sa realizeze ca loialitatea lor se va indrepta, pe viitor, atat catre pamantul stramosilor lor si catre valorile nepretuite ale acestuia, cat si catre Europa reunita.

Ultimul deceniu al secolului trecut a adus in spatiul romanesc, treptat, castigarea libertatii de expresie, diminuarea temerilor si primele contacte cu spatiul european din imediata apropiere. Au fost primele dorinte implinite de o lume descatusata, care au contat mult mai mult pentru popoarele din partea aceasta de continent decat schimbarile efective sau doctrinare de regim.

Prezenta romanilor in marile spatii culturale sau economice ale celor cinci continente a fost continua si valoroasa. Ea s-a creionat insa, la fiecare timp istoric, dupa chipul si asemanarea matcii, adica a spatiului si a spiritualitatii de la care s-a pornit. Spatial s-a pornit de la Romania, adica din Europa.

Astazi vorbim de atu-ul tarii mele in integrarea euro-atlantica de a fi un factor de stabilitate in regiune. E adevarat. Romania e un partener efectiv in misiunile de mentinere a pacii si este prezenta cu trupe in zonele nevralgice ale planetei. Dar in virtutuea valorilor pe care lumea libera le promoveaza, conturul ‘stabilitatii’ ca termen si proiectie in realitate este mult mai complex. Spatiul romanesc, deschis catre Marea Neagra, Caucaz si Orientul Mijlociu Extins, nu isi limiteaza apartenenta la conceptul de stabilitate doar prin actiunile directe ale armatei romane sau pozitiile neechivoce ale personalitatilor publice. Stabilitatea pe care tara noastra o propune Europei si Lumii Libere incumba simboluri necuantificabile, care se exprima prin evenimente, si isi trag radacinile din legitimitatea istorica.

Sa dam exemplul Academiei Romane. Ea a venit pe lume in 1866, anul in care a fost fondata Familia Regala a Romaniei si anul in care, intr-un anume fel, a inceput viata moderna a Armatei Romane. Aceste trei institutii au inceput sa functioneze odata, lor alaturandu-se o alta serie de institutii ale statului modern roman care, chiar daca nu au fost fondate in chiar acelasi an, fac parte din aceeasi epoca ce e responsabila de modernizarea Romaniei, un proces pe care il reevaluam astazi.

A existat in secolul al XX-lea un exod de valoare culturala romaneasca in Europa. Dupa ce marii intelectuali romani de la sfarsitul secolului al XIX-lea au primit ceva din binecuvantarea culturii germane sau franceze, a fost momentul generatiilor de inceput de secol XX sa infloreasca la Paris sau la Berlin, la Roma, la Stockholm sau la Bruxelles. O buna parte a lor au facut epoca in Statele Unite ale Americii.

Nu a ramas domeniu european in care sa nu fie un roman pe post de deschizator de drumuri. Mircea Eliade si Emil Cioran in filosofie, religie si literatura, Brancusi in sculptura, Darclee, Maria Cebotari si George Enescu, apoi Dinu Lipatti, Clara Haskil, Ionel Perlea si Sergiu Celibidache in muzica, urmati in zilele noastre de Herlea, Ileana Cotrubas sau Angela Gheorghiu; Aurel Vlaicu, Traian Vuia, henri Coanda in aviatie, George Emil Palade in medicina, singurul roman laureal al Premiului Nobel, Elvira Popescu, rivala Turnului Eiffel intre simbolurile pariziene, ca si colegii ei Edouard de Max si Maria Ventura in arta dramatica, Eugen Ionescu in dramaturgie si asa mai departe.

Spiritualitatea romaneasca a facut un dar nepretuit secolului al XX-lea european: cercetarea, conservarea si imbogatirea traditiilor populare romanesti. Dar folclorul romanesc nu a fost numai un izvor de bogatii si complexitate, datorita amplasarii Romaniei la intersectie de geografii, de istorii si de lumi. Traditiile taranesti, spiritualitatea taranului roman au fost exemplare si prin modelul de convietuire, de armonizare a marilor matrice originale, pastrate ca atare si reunite savant intr-un specific national.

Am cultivat confluenta si am fost statornici, uneori in moduri paradoxale. Unul din elementele de statornicie si continuitate, de bunastare si de forta identitara este dinastia regala romana, care, curios, provine dintr-o familie germana si catolica. Regele Carol I al Romaniei, ce a fondat o Familie devenita azi o institutie de 139 de ani, a invatat limba romana dupa ce a pasit, in aprilie 1866, de ziua sa de nastere, pe pamant romanesc. A slujit cu cinste tara aproape jumatate de secol, respectand si cultivand cele trei institutii care dau sens natiunii noastre: Armata, Biserica si Academia. La Academie, tinea uneori prelegeri, ca si Regina Elisabeta, sotia lui, in limba romana.

Fara sa se fi putut debarasa de accentul din limba germana, Regele Carol I avea cunostinte atat de subtile delimba romana, incat uneori corecta textele ministrilor lui. Si prin trecutul ei, Romania are motive sa se pregateasca de integrarea europeana. Regina Elisabeta, supranumita Carmen Sylva a fost si ea o ‘predecesoare culturala’ a Uniunii Europene, prin cele 53 de volume publicate in cinci limbi europene pe care le vorbea curent. In anii in care Carmen Sylva traducea in limba germana cantecele si versurile populare romanesti, nimeni nu se gandea ca acest lucru se va numi mai tarziu unitate europeana prin cultura. Romantismul european a patruns in Romania mai tarziu decat in alte tari ale continentului, la finele deceniului al treilea al secolului XIX, si s-a impus abia prin anii 1840. Regina Elisabeta, ajunsa in tara ei de adoptie in 1869, contribuie din plin la europenizarea culturii romane si la incurajarea romantismului european in Romania.

In fond, misiunea de aproape 140 de ani a Casei Regale a fost aceea de a face punti de legatura. Punti de legatura intre oamenii din aceeasi comunitate, intre romani si restul natiunilor lumii, intre romanii de la noi si cei din restul lumii, intre trecut si prezent, intre prezent si viitor, intre credinta si identitate nationala, intre simboluri si realitate.

Am citit de curand ca o persoana publica americana, de origine irlandeza, si-a adus din tara natala, la intoarcerea in Statele Unite, cateva sticle pline cu aer, pentru a se bucura din cand in cand de lagatura nemijlocita cu locurile unde s-a nascut. Am avut tentatia sa fac acelasi gest, pentru ca regele Mihai sa se bucure de aerul pe care l-a respirat acum aproape 70 de ani pe aceste locuri. Dar dupa primele zile petrecute la Chisinau, am renuntat sa-I duc regelui nostru aer din Chisinau, gandindu-ma ca oriunde se afla Familia Regala, la Bucuresti, Chisinau, Strasburg sau Bruxelles, noi respiram acelasi aer european.