18 dec. 2007

Se implinesc 25 de ani de cand Regina Elena a plecat spre o lume mai buna. Nu voi vorbi decat in mod general despre bunica mea, pentru ca emotia aminitrii ei este prea mare si nu pot sa vorbesc public despre lucruri personale.

Surorile mele si cu mine ii spuneam "Amama", un nume frumos, care inseamna "bunica", dar seamana si cu latinul "anima", care inseamna "suflet". Regina Elena a avut o mare credinta si spunea ca aceasta ii dadea putere si intelepciune.

Regina-mama a fost un mentor plin de tact, care nu dadea sfaturi, ci spunea ca trebuie sa inveti din propriile greseli pentru a te forma ca om.

Amama a fost o femeie erudita, care stia multe despre artele plastice, muzica si literatura. Cercul ei de prieteni numara artisti dramatici, scriitori, sculptori, poeti si muzicieni, ca si o multime de oameni cu talent practic.

intotdeauna si-a gasit timp sa ne invete, cu rabdare si iubire. Cand situatiile erau dificile, totul devenea limpede in prezenta ei. Rolul pe care l-a avut in familie, mai ales ajutorul dat Regelui Mihai, a fost cel mai mare tezaur in anii `40. Importanta ei istorica nu poate fi suficient apreciata in cuvinte.

Simtul umorului a fost o importanta parte a caracterului bunicii mele. La fel, eleganta si inteligenta ei.

Ca Regina-mama a Romaniei, ea a fost curajoasa mereu, chiar in timpul razboiului. A ajutat pe evrei, a urmarit ceea ce era drept si bun. A fost recunoscuta de catre Yad Vashem, ca "Drept intre popoare".

Amama a fost frumoasa exterior si interior, de o frumusete spirituala si demna. Ea stia cum sa se apropie de oameni si sa le arate afectiune in mod gratios si sincer.

Pentru mine, Regina Elena va ramane Amama, pe care am iubit-o si care m-a iubit. imi amintesc multe lucruri despre bunica mea, dar mai presus de toate ii voi multumi pentru faptul ca ea a crezut ca este posibil, precum in vorbele lui Willaim Blake,