23 ian. 2012

La mai putin de 50 de kilometri de Cluj-Napoca, satul Marisel se intinde intre apele Racataului si ale Somesului Cald, poarta de intrare in lumea de poveste a Apusenilor. Viata aici a fost aspra dintotdeauna, iar marturie sunt stramutarile de populatie in locuri cu pamant roditor. Printre familiile stamutate in localitatea satmareana Marna s-a numarat si cea a lui Razvan Rosu, un tanar de 21 de ani, care inainte de a ajunge la varsta majoratului a hotarat sa afle povestea neamului sau.

A invatat semnalele stravechi de tulnic, a scris o carte despre strabunicul lui, Picu Condrii, iar acum isi inalta o casa prin lucrul mainilor lui. Razvan Rosu este student la Etnologie, la Universitatea din Cluj, insa cel de-al doilea an il urmeaza la Viena, unde, prin concurs, a obtinut o bursa in antropologie. Neputandu-se desparti de tulnic, l-a luat cu el, obtinand toate aprobarile speciale pentru a da semnale din capitala vechiului imperiu… Din Marisel, Marna sau Cluj, in fiecare zi, la rasarit si la apus, Razvan suna din tulnic, chemand si petrecand astfel Soarele prin magia acestui instrument stravechi. Astazi, in Ţara Motilor, putini mai sunt cei care stiu sa transmita peste munti semnale de tulnic.

In aceste locuri, in crangul Rusesti de pe valea Somesului Cald, dintre comunele Marisel si Rasca, traieste si badea Vadan Niculaie a Petrii Curtii, cum i se spune in sat. Are 90 de ani, insa varsta nu i se lasa citita pe chip. Pe badea Niculaie a Petrii Curtii l-am intalnit la Bucuresti, inainte de Craciun, cand a venit cu Razvan la Sala Radio, ca invitati speciali ai lui Grigore Lese in concertul de colinde. Povestile lui badea Niculaie te poarta intr-o lume disparuta. Devii astfel partas al vremurilor apuse in care batranii satului purtau chica, precum Horea, si faceau pace in hotar, impreuna cu preotul.

Badea Niculaie a facut casa si moara in Rusesti, iar in Marna, o colonie din judetul Satu-Mare in care au plecat motii din Marisel in anii ’20, a facut cinci case pentru copiii lui. „A fost primul om din Rusesti care a avut curent «cu turbine», comunistii insa i-au inchis gaterul si morile. Badea Niculaie a ramas doar cu valtorile si cu piua, pe care le are pana in ziua de azi”, spune nepotul sau, Razvan, care, conturand portretul unchiului sau, ne-a povestit despre intalnirea acestuia cu Majestatea Sa, regele Mihai, la care a asistat: „In luna mai a anului 2010, satenii din Marna si Marisel au fost invitati la Savarsin, pentru o intrevedere cu Majestatea Sa, Regele Mihai.

Neavand cum sa vina, badea Niculaie a ratat intalnirea, desi este din acelasi an cu Majestatea Sa, Regele. Dar iata ca lo­gica divina nu este si nu va fi niciodata similara cu cea umana, badea Niculaie nu trebuia sa ajunga atunci in fata regelui sau. Intalnirea s-a petrecut intre Craciun si Anul Nou, o perioada fundamentala in ca­lendarul taranesc, atunci timpul, regulile, totul este abolit, mai ales in Marisel, unde Craciunul este oarecum pagan. Pana in anii ’50, nu existau «co­rinzi» despre Iisus, ci doar cu teme precrestine. Cu aceste «corinzi» badea Niculaie s-a prezentat la Savarsin, in fata regelui sau iubit. Ştiam ca nu se vor intelege usor, deoarece unchiu’ Niculaie nu aude foarte bine.

La inceput nu se inte­legeau unul pe altul ce vorbesc, apoi badea Niculaie, militaros, se adreseaza Regelui Mihai: «Sa traiti, Majistate, am dat mana in 1943, la Batalionu’ 3, la Ploiesti. Suntem din acelas an». Principesa Margareta le spune ca sunt o generatie puternica. Badea Niculaie statea pe ganduri, nu-i venea sa creada unde se afla. Deodata izbucneste in plans si se naspusteste asupra Regelui Mihai dorind sa il stranga probabil in brate: «Majistate, acuma poci sa mor, ca va vazui!».

Garzile, constiincioase, vor sa intervina, dar reusisem sa il stapanesc pe unchiu’ Niculaie, cu Regele se da doar mana! Iata doi oameni de aceeasi varsta, aflati spre amurgul existential. Unul rege, altul taran. Amandoi ne trimit semnale dintr-un trecut mult mai luminos, cel putin din punct de vedere spiritual. Atmosfera se incinsese in curtea palatului de la Savarsin. Marisenii si neamurile lor din Marna serveau cate un pahar de jinars sau de vin pentru a se incalzi. «De ce ai vrut sa il strangi in brate pe Majestatea Sa?», intreaba unul dintre oamenii de garda ai Majestatii Sale. «Ase, pantru ca Regele Mihai nu sa supara, ca doar suntem deodata.»

Toata lumea izbucneste in ras. Un alt paznic il intreaba: «Ce faci de traiesti atata, bade Niculaie?» Tragandu-si cusma pe o ureche, unchiu raspunde: „In fiecare seara ma rog si zac: «Doamne, da-mi sanatate si putere sa fac ce trebe in ziua ce vine si toata ziua lucrez de dimineata pana seara!» Un al treilea paznic il intrerupe: «Numa’ atata faci, bade Niculae?» Unchiu’ Niculaie il prinde de un umar, il scutura si ii spune: «Numa’ atata. Daca ai face si tu asta, ai trai mai mult!».”