Regele Mihai in parlament – o rara victorie a bunului simt in politica romaneasca
Dupa decizia birourilor permanente ale celor doua camere ale parlamentului Romaniei de a respinge propunerea PNL ca Regele Mihai sa fie invitat sa se adreseze camerelor reunite pe data de 25 octombrie cand implineste 90 de ani, am lansat un sondaj in revista ACUM si 80% din cei care au raspuns (in numar de 150) au ales optiunea ca aceasta decizie reprezinta “o mitocanie si un abuz”.
Am fost insa nevoiti sa inlocuim sondajul la mai putin de 24 de ore de la lansarea lui, deoarece plenul celor doua camere, reunit pe 20 septembrie, a rasturnat decizia birourilor permanente, invitandu-l pe fostul suveran sa se adreseze parlamentului pe data de 25 octombrie.
In noul sondaj, peste 70% dintre cei care au votat au ales varianta care califica invitarea drept “E un gest firesc de respect, care n-are legatura cu monarhia”.
Cei care s-au opus invitarii, in primul rand majoritatea din cele doua birouri permanente, Regelui Mihai au invocat faptul ca din punct de vedere constitutional doar presedintele Romaniei in functie are prerogativa de a se adresa parlamentului. Strict constitutional asa este, dar eu nu cred ca parlamentul nu are dreptul sa decida invitarea unor personalitati din Romania sau din strainatate sa tina alocutiuni in fata plenului.
Imi aduc aminte ca Adunarea Constituanta aleasa la 20 mai 1990 l-a invitat pe economistul american de origine romana Anghel Rugina sa tina un discurs in fata camerelor reunite. Nu cred ca Regele Mihai, care implineste 90 de ani, la peste 21 de ani de la caderea regimului comunist, nu merita aceasta onoare.
Desigur ca opozitia initiala a partidului pro-prezidential, PDL, are de a face si cu atacul virulent al presedintelui Traian Basescu din luna iunie a acestui an impotriva Regelui Mihai, cand afirma:
“Tot continuam sa consideram ca abdicarea regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de tradare al interesului national al Romaniei, abdicarea. Din partea regelui, asta e punctul meu de vedere (…) Trebuie sa recunoastem ca noi inca nu ne asezam corect valorile, de exemplu, pentru noi toti si pentru istorie Antonescu ramane responsabil de holocaustul impotriva evreilor si tiganilor, ducerea lor in Transnistria, nu stiu ce… Nimeni nu spune ca statul roman avea un sef de stat atunci, asta era doar prim-ministru.
Unora le dam averile, iar pe altii ii consideram criminali de razboi, seful de stat si primul ministru doar pentru ca unul a fost sluga la rusi si a lasat tara prin abdicare il iertam de toate pacatele?”.