Unicul copil al Regelui Carol I şi al Reginei Elisabeta, Principesa Maria s-a născut la 8 septembrie 1870, în Bucureşti, la Palatul Cotroceni, şi a murit, în vârstă de nici patru ani, la 28 martie / 8 aprilie 1874, la Castelul Peleş.

Principesa Maria a fost botezată în rit ortodox, de Mitropolitul Calinic Miclescu. În 1872, Regina Elisabeta îi scria lui Carol: „Acest copil fermecător este toată bucuria mea.“ Tot ea îi scria mamei sale:

Când [Principesa Maria, n.n.] sărută pe cineva, spune imediat: „Vreau ca toată lumea să fie fericită.“ (…) De îndată ce apelezi la sufletul ei bun, orice mâhnire dispare. Este un copil atât de înţelept şi răbdător!

În 1873, Maria, alintată Itty (de la englezescul little), a călătorit împreună cu părinţii săi în Germania, unde a fost prezentată rudelor princiare, care au îndrăgit copilul precoce şi drăgălaş. Lui Itty îi era însă mereu dor de casă şi cerea să se întoarcă la Bucureşti.

Viaţa micuţei principese avea să fie curmată prematur, în 1874, în timpul unei epidemii de scarlatină. Principesa Maria a fost înmormântată în grădina Palatului Cotroceni, în cadrul unei ceremonii fastuoase. Pe crucea de pe mormânt i s-a scris un pasaj din Evanghelia după Luca: „Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme“!

Elisabeta nu avea să mai devină niciodată mamă, iar rana pierderii unicului copil nu avea să se cicatrizeze niciodată. Mai târziu, avea să spună: „Copilul meu e singurul meu poem frumos.“

Tragedia pierderii unicului copil, în condiții atât de triste și la o vârstă atât de fragedă, a consolidat cumva, calitatea suveranilor de „părinți” ai întregii națiuni, tot așa cum au devenit „părinți” ai artelor, ai educației, ai științei, ai oștirii.

Fragment din cartea “Susține cu a ta mână Coroana Română”