21 mai 2015

În 2015, Ziua Eroilor, care în mod tradiţional coincide cu Înălţarea Domnului, se sărbătoreşte concomitent cu o altă mare sărbătoare a Creştinătăţii, praznicul Sfinţilor Împăraţi şi întocmai cu Apostolii Constantin şi mama sa Elena. Tradiţia naţională a suprapunerii memoriei Eroilor neamului nostru pe ziua Înălţării este consfinţită juridic prin art. 39 din legea nr. 379/2003, aceasta fiind una dintre puţinele zile de sărbătoare naţională fixate în funcţie de sărbători religioase (zilele Armatei, Marinei şi Aviaţiei sunt alte asemenea ocazii).

Ziua Eroilor, prin dubla sa semnificaţie istorică şi religioasă, aduce laolaltă cele două instituţii perene care au fost şi rămân „partenerii istorici” ai Coroanei Române, prin formele lor specifice de legitimitate (tradiţie, merit, organizare ierarhică). În acest context, pentru Familia Regală, Ziua Eroilor reprezintă un moment de rememorare al angajamentului peren faţă de toţi cei care, de-a lungul generaţiilor, s-au jertfit pentru Naţiunea Română.

Parafrazând cuvintele Majestăţii Sale Regelui, jertfa eroilor este simbolul sacrificiului pe care neamul l-a făcut pentru realizarea idealului naţional, preţ al înfăptuirii întregirii Patriei, a României independente, bogate, libere şi prospere. În suferinţa lor se găseşte nădejdea bucuriei de mâine, forţa poporului nostru de a renaşte şi a trăi în demnitate şi bunăstare, în ţara minunată ce i-a fost hărăzită[1].

Într-adevăr, fiecare dintre Suveranii noştri a avut o legătură specială cu Armata. Dacă primul, Carol I, a participat la lupta pentru Independenţa naţională pe front, alături de bravii săi ostaşi, cel de-al doilea, Ferdinand I, a condus cu dibăcie lupta naţională în Primul Război Mondial. Reginele noastre, Elisabeta şi Maria, au fost mereu aproape de soldaţi, prin activitatea lor sanitară şi de binefacere, organizând aşa cum puteau mijloacele de alinare a suferinţelor războiului. Iar Regele Mihai însuşi, în ceasul hotărâtor al supravieţuirii noastre naţionale, s-a bazat pe loialitatea şi profesionalismul armatei noastre pentru a realiza trecerea României alături de Naţiunile Unite şi eliberarea teritoriului de forţele inamice germane.

Prin credinţa arătată mereu de Armată, cea care s-a lăsat cel mai greu comunizată şi atrasă în mrejele delaţiunii şi distrugerii caracterului, aceasta şi-a croit un loc unic în inima Regelui, dar şi a întregii Familii Regale. Familia Regală, prin acţiunile sale publice, doreşte să continue această legătură tradiţională, clădită cu dragoste şi jertfă, dintre Eroii neamului şi Naţiune, tradiţie care este insuficient onorată de societatea zilelor noastre.

Acesta este motivul pentru care unul dintre primele proiecte ale Regelui după întoarcerea în ţară a fost să străbată jumătate de Europă, cu maşina, pe urmele soldaţilor noştri eliberatori, oprindu-se în locurile marilor bătălii la care aceştia au participat în Al Doilea Război Mondial. În răspuns, acum câţiva ani, unul dintre oraşele eliberate de Armata Regală Română, Kromeriz din Cehia, i-a acordat cetăţenia de onoare.

Alteţele Lor Regale Principesa Margareta şi Principele Radu au participat de asemenea la manifestările prilejuite de Ziua Eroilor, în locuri simbolice, dorind să atragă astfel atenţia societăţii asupra importanţei acestei zile. O importanţă nu doar Statală şi Naţională, ci şi personală, fiecare familie de români având pe cineva care a luptat, a fost rănit sau s-a jertfit într-unul dintre războaiele secolului ce a trecut. Pentru acest motiv, Familia Regală tratează Ziua Eroilor ca pe o adevărată sărbătoare naţională, care ne priveşte pe fiecare dintre noi.

În ziua de 21 mai 2015, Principele Radu al României va participa la Cluj, alături de autorităţile locale şi de reprezentanţii Bisericii, la sărbătorirea Zilei Eroilor de către Divizia a 4-a de Infanterie „Gemina” a Armatei Române, subordonată Statului Major al Forţelor Terestre. Divizia Gemina este activă din august 1916, fiind înfiinţată printr-un decret al Regelui Ferdinand ca Armata de Nord. Ostaşii săi au participat la mari misiuni din Primul şi Al Doilea Război Mondial, precum Ofensiva din Transilvania din 1916, Bătălia de la Oituz şi eliberarea oraşului Praga, fiind comandată, alături de alte mari nume ale istoriei noastre militare, de chiar Mareşalul Constantin Prezan (august-noiembrie 1916).

Sperăm ca sărbătorirea de anul acesta să redeschidă calea onorării aşa cum se cuvine a Eroilor noştri şi să readucă în casele românilor bucuria şi mândria redescoperirii tradiţiilor naţionale.

Ioan-Luca Vlad

[1]   Discurs al Majestăţii Sale Regelui cu prilejul pelerinajului la cimitirul Soulzmatt, unde odihnesc rămăşiţele soldaţilor români capturaţi pe teritoriile Germaniei şi Franţei în Primul Război Mondial, în Mircea Ciobanu, Convorbiri cu Mihai I al României, ed. Humanitas, Bucureşti, 1991, p. 299.