28 sept. 2002

Din motive de intensitate istorica sau de prea-plin geografic Europa, mult mai mult decat alte continente, a fost de-a lungul timpurilor o entitate intens divizata. Impartita. Catalogata. I s-au pus granite. I s-au desenat forme, a fost transformata in intreguri mai mici, uneori intolerabile alteori intolerante. Criteriile de impartire au fost varii: credinta, etnicitatea, istoria, cultura, dictatura, vanitatea, politica si, in cateva randuri, nebunia. Acest joc al imaginatiei destinului european nu a fost o caracteristica numai a secolului al XX-lea. Dar acest ultim pachet de o suta de ani a dus jocul clasificarilor prin diviziune la un rafinament aproape ‘artistic’.

Spre sfarsitul secolului trecut, urmare a unor uriase mutatii in lume si in regiune, a aparut din ce in ce mai pregnant si mai cu folos tendinta de a sterge liniile de pe harta europeana, de a asuma acest spatiu nepretuit si harazit, ca pe un intreg. O solutie si un simbol al ideii de intreg european este astazi ‘Uniunea Europeana’. Aceasta Uniune vorbeste azi in termeni economici, banesti, culturali, politici si de mass-media, maine va vorbi in termeni militari, poimaine in termeni spirituali si raspoimaine in termenii unei mentalitati comune.

In perspectiva acestei tentatii de a diviza, clasifica, separa si faramita continentul, precum si a atitudinii pragmatice, dar si culturale de astazi, de a-l unifica, Romania a avut si are profilul unui tip de coeziune europeana, prin paradigma ei de confluenta geografica, confesionala, istorica, culturala si etnica.

Azi, la inceputul unui nou secol european, traim momentul propice, inedit, pasionant in care termeni precum ‘suveranitate’, ‘cooperare’, ‘parteneriat’, ‘alianta’, ‘guvernare’ sau ‘dezvoltare’ se rescriu. La fel se rescriu, se repozitioneaza, se reinventeaza, se adapteaza si se optimizeaza si notiunile de ‘mass-media’ si de ‘democratie’. Asadar, nu numai momentul istoric pe care il traim e mobil si pluriform, ci si notiunile care il definesc.

Mass-media are acum de parcurs un drum complex, important, responsabil de reflectare, dar si unul inedit, profund, personal, de redefinire.

In ciuda tuturor greutatilor pe care le avem, dezvoltarea gazetariei in tara noastra este dovada cea mai buna ca exista speranta pentru Romania. In ultimii doisprezece ani am fost martorii unei veritabile infloriri in toata media romaneasca, scrisa sau electronica. In termeni de calitate si de varietate, comparatia este favorabila noua, in oricare tara europeana. Suntem, de asemenea, mandrii mostenitori ai unei traditii de gazetarie care a existat inainte sa ne fie impus comunismul. Ne aflam in al treilea secol, consecutiv, in care gazetaria a reflectat esenta existentei noastre.

Dar, daca este adevarat ca informatia (obtinerea, transmiterea ei) reprezinta un factor determinant de putere in relatiile internationale de azi, tot atat de adevarat este ca democratic si responsabil este sa stim ce sa facem cu consecintele fructificarii ei.

Asa cum nu e de conceput libertate fara proprietate, fara mass-media nu ar putea fi niciodata democratie in Romania. A scrie despre bine si rau, amabil si neplacut, rumori si adevar, toate acestea ne ajuta, in cele din urma, sa avem o privire diversa; iar diversitatea imaginii este conditia oricarei democratii.

In incheiere, permiteti-mi sa parafrazez un intelept roman si sa spun ca ‘mass-media’ ii este data omului nu pentru a cunoaste adevarul, ci pentru a primi adevarul.