26 feb. 2003

Autor: Gabriel Badea-Păun
Editura: Humanitas, 2003

„Regina este înaltă şi bine făcută. Ochii îi sunt albaştri şi puţin nesiguri; caută îndeaproape privirile celorlalţi, spre a le ghici mai repede gândurile. Când ştii cât de mult au plâns aceşti ochi, azuriul lor intens şi strălucirea lor emoţionează asemeni unui gând eroic. Sprâncenele fin arcuite au o extraordinară mobilitate; gura armonioasă este obişnuită să zâmbească, lăsând să se zărească o dantură foarte albă şi frumoasă; părul castaniu, bogat se dovedeşte a fi adesea mai puţin disciplinat; mâinile sunt foarte frumoase, iar pasul, nerabdător, e frumos cambrat; întraga-i fiinţă e mai degrabă drăguţă decât frumoasă – şi chiar mai curând graţioasă decât drăguţă. Sub această strălucire de inteligenţă, de bunătate, de sinceritate cu care-şi întâmpină musafirii, spre a-i face să se simtă mai bine şi a-i îndemna să vorbească mai repede, există umbra unei modestii profunde, o mirare ingenuă care răspunde apelativului «Maiestate», o uitare, parcă, a rangului, ceea ce scoate în evidenţă şi mai tare sclipirea ce ştie să şi-o stăpânească, învăluindu-i pe cei pe care-i întâmpină.“ (Pierre LOTI)