26 iun. 2017

Acum 125 de ani, la 26 iunie 1892, Regele Carol I a început prima vizită de stat românească în Marea Britanie. Regele român a fost oaspetele Reginei Victoria a Marii Britanii și Irlandei la Castelul Windsor. Regele a vizitat, de asemenea, Londra, și s-a întâlnit cu Principele de Wales (viitorul Rege Edward al VII-lea) și cu Principesa de Wales.

Cu ocazia vizitei, Regele Carol I a primit Ordinul Jartierei, cel mai înalt ordin al Regatului Unit. Deşi aflată la o vârstă avansată, Regina Victoria a ținut să se ridice de pe scaun la rostirea toastului, la banchetul de stat, spunând că regele român merită această onoare.

Vizita, relatată pe larg

În Marea Britanie, Regele Carol I a fost însoțit de Principele Moștenitor Ferdinand. Regele şi Principele Moștenitor au sosit pe pământ britanic în jurul datei de 20 iunie. La Londra, regele a participat la citirea mesajului de prorogare a Camerei Lorzilor, a vizitat Turnul Londrei, docurile, colecţia de artă de la Guildhall şi cartierul South-Kensington. Regele Carol I a participat, de asemenea, la un banchet oferit în onoarea sa de Lordul Primar al Londrei, la Guildhall. Tot la Londra, pe 25 iunie, Carol I și Ferdinand, alături de Ducele şi Ducesa de Edinburgh, au luat cina (în exprimarea vremii au prânzit seara) acasă la Principele şi Principesa de Wales. A doua zi, Regele Carol I a călătorit de la Londra la Castelul Windsor, unde a început vizita de stat.

Întâlnirea propriu-zisă cu Regina Victoria a avut loc luni, 26 iunie (stil vechi) 1892, la Castelul Windsor, ocazie cu care Regina i-a conferit acestuia Ordinul Jartierei (Order of the Garter). Decizia a fost publicată la 15 iulie (stil nou) 1892 în numărul 26307, pe prima pagină a London Gazette, după cum urmează:

La Curtea din Windsor, Iunie 30, 1892.

Regina, ca Suveran al Prea Nobilului Ordin al Jartierei, a dispus, prin Scrisori Patente sub Semnătura Privată Regală şi Marele Sigiliu al Ordinului, purtând ca dată această zi, să excepteze de la toate Statutele şi regulile respectate de obicei în privinţa Conferirii, şi să confere Majestăţii Sale Carol Regele României, Cavaler al numitului Prea Nobil Ordin al Jartierei, şi drept învestit cu Însemnele acestuia, întreaga putere şi autoritate de a exercita toate drepturile şi privilegiile aparţinând unui Cavaler Companion al sus-numitului Prea Nobil Ordin, într-o manieră într-atât de mare ca şi când Majestatea Sa ar fi fost numit după obicei; şi aceasta în ciuda oricărui decret, regulă sau obicei contrariu.

Presa vremii a remarcat că Regina Victoria, care mai nici o dată nu se scoală în picioare la toasturile ce se ridică la masă, a stat tot timpul în picioare cât a ţinut toastul pentru M. S. Regele României. Ziarele relatau că, la concertul de la Palatul Buckingham (vineri, 1 iulie, stil vechi), Regele României era fără asemănare omul cel mai falnic şi mai impunător, întrecând pe toată lumea prin maiestatea sa, care așa de bine se împacă la Regele nostru cu [o] expresie de o extremă bunătate. Concertul a avut loc în sala cea mare a Palatului Buckingham, ţinuta fiind black tie cu decoraţii sau uniformă militară. Programul concertului a inclus arii de Berlioz, Schubert, Verdi şi Weber, prezentate de o varietate de artiști britanici.

Viziunea Marii Britanii asupra vizitei Regelui Carol I este frumos exprimată de ziarul englez The Standard, care a publicat următorul articol (preluat în traducere din Timpul):

Regele României, ca şef al unui stat tânăr şi plin de vigoare, ar fi fost sigur ori şi când de o primire respectuoasă şi călduroasă în Anglia, dar vizita ce el ne face astă-zi deşteaptă nişte sentimente mai mult decât obicnuite de ospitalitate, căci ea vine în calitate de monarh al unei ţări, al cărei moştenitor al tronului s’a logodit cu Principesa Maria de Edinburgh, nepoata Reginei noastre.

Dragostea şi respectul ce poporul englez are pentru toţi membrii familiei sale domnitoare îl face să se intereseze de aproape de tot ceea ce îl priveşte. […] Într’adevăr pare că totul contribuie a face ca logodna să se prezinte sub bune auspicii, şi putem proroci cu o deplină încredere norocitei perechi un viitor strălucit şi fericit. […]

Pe timpul răsboiului ruso-turc din 1877, România trebuia să hotărască cu cine să meargă. Dânsa avea atunci mult mai puţin libertatea acestei alegeri de cât ar avea-o acuma. […] După ce trupele moscovite fuseseră succesiv respinse de la întăririle Plevnei, împresurarea ar fi trebuit abandonată dacă nu le ar fi venit în ajutor trupele române. De şi ar fi o exageraţie a pretinde că România a salvat pe Rusia, totuşi ast-fel mergea pe acest timp şi vorba şi credinţa.

Mai multe detalii despre vizita regală în Marea Britanie pot fi citite aici.