De la Ismail la Chişinău. Vizitele Familiei Regale a României în Basarabia: 160 de ani

21 nov. 2026

Articol de av. Dr. Ioan-Luca Vlad

Când Familia Regală a României se îndreaptă, în 22-24 noiembrie 2026, din nou spre Chişinău, merită să aşezăm această vizită pe un fir mai lung decât cel al memoriei recente. La 160 de ani de la prima vizită regală în Basarabia, Familia Regală continuă o tradiţie constantă a legăturii cu aceste ţinuturi pline de viaţă, de însemnătate şi de simbolism.

1866. Tratatul de Pace de la Paris consemnase, în 1856, retrocedarea către Principatul Moldovei, ulterior unit cu Ţara Românească, a sudului Basarabiei – judeţele Bolgrad, Cahul şi Ismail – răpită în 1812. Din 1864, Ismailul era şi sediul Episcopiei Dunării de Jos, sub păstorirea lui Melchisedec Ştefănescu.

La 4/16 noiembrie 1866, deci aproape exact acum 160 de ani, Carol I se afla la Galaţi. A vizitat toate clădirile publice, a primit corpul consular, pe comandanţii de nave staţionate acolo, şi pe membrii Comisiei Europene a Dunării, instituită tot prin Tratatul de la Paris. În 17 noiembrie (s.n.), ora opt dimineaţa, a plecat pe vaporul francez Le Magicien spre Ismail. Pe drum, a fost atins „micul târg de port Reni”. Jurnalul său precizează: Ismail este reşedinţa celor trei ţinuturi basarabene; întreaga Basarabie fusese smulsă Moldovei, la începutul veacului, de către Rusia, însă partea de miazăzi a acestei provincii s-a întors, prin Tratatul de la Paris din 1856, iarăşi Moldovei.

Pe la orele trei ale amiezii, Carol ajunge la Ismail, unde este întâmpinat cu un Te Deum la episcopie şi un banchet în sala consiliului comercial, unde au fost poftiţi comandantul vasului francez, consulii, şi guvernatorul otoman de Tulcea (!). Târgul, cu străzile sale late şi casele joase, i-a făcut o impresie de decădere lui Carol, îndulcită însă de sărbătoare: malurile erau însufleţite de o mulţime împodobită, iar vasele de pe fluviu – pavoazate.

La 18 noiembrie, Carol pleacă spre Bolgrad, pe un teren fără drumuri. „Furtunile trec peste câmpia fără copaci ca peste o faţă de mare.” Bolgrad stă acolo unde Ialpubul străpunge cel mai de miazăzi dintre valurile romane dintre Prut şi Marea Neagră. După Pacea de la Adrianopol, se aşezase aici o colonie de bulgari, alături de coloniştii găgăuzi sosiţi în aceeaşi arie, „oameni harnici şi cumpătaţi, care şi-au zidit o şcoală bună şi o biserică frumoasă şi mare”. Carol pleacă a doua zi la orele 11.

În 19 noiembrie, ajunge la Cahul, „reşedinţa unui ţinut şi, cu toate acestea, un cuib uitat de 4.000 de locuitori […] nelegat prin nicio şosea de lume, neospitalier şi nepavat”. În ciuda însufleţirii locuitorilor, nici vremea nu le-a fost de ajutor. De la Cahul, Domnitorul semnează convocarea Corpurilor legiuitoare, despre care vom scrie într-un articol ulterior: „Dată la Cahulu, la 7 Noembre, 1866”. În 20, se întoarce prin stepă, pe lângă lacul Brateş, la Galaţi.

1867. Şapte luni mai târziu, Domnitorul a reluat drumul apei. La 5/17 iunie 1867 a inspectat Galaţiul, înnoptând tot pe vaporul „Le Magicien”. A doua zi, a făcut o escală la Tulcea, fiind primit de autorităţile otomane cu o gardă de onoare, iar la orele patru a ajuns la Sulina, la sediul Comisiei Dunării. În 19-20 iunie, vasul a urcat pe braţul Chilia până la Vâlcov, sat de lipoveni, unde domnitorul le-a vizitat biserica. A cercetat „braţul gâştelor”, a discutat un plan de canal şi de port, şi s-a întors seara la Chilia.

Ziua următoare, „o zi mohorâtă de ploaie”, a plecat de dimineaţă spre Ismail, unde a fost din nou primit cu bucurie. Presa semnala ploaia din belşug, vasele de război ruseşti şi britanice din port, iluminarea oraşului şi, a doua zi, plecarea la unu spre Bolgrad, cu o escortă de călăreţi cu steguri tricolore. După Bolgrad, o mică oprire a avut loc şi la Tatarbunar.

Ultima călătorie a lui Carol I la Ismail are loc în 1873, o zi, după care, în 1878, teritoriul este pierdut la schimb cu Dobrogea şi Independenţa ţării.

1918. Unirea din 1918 a redeschis drumul Coroanei dincolo de Prut. La 16 mai 1920, Regele Ferdinand I, Regina Maria şi Principesa Elisabeta au pornit într-un voiaj prin Bucovina şi Basarabia: Suceava, Putna, Rădăuţi, Cernăuţi, Noua Suliţă, Hotin şi Bălţi, pentru a ajunge, în 20 mai, la Chişinău, de Înălţarea Domnului. Pentru cazare, a folosit Trenul Regal, timp de 2 nopţi, care apoi l-a dus spre Cetatea Albă şi Tighina.

La Chişinău, Familia Regală a asistat la slujbe în Catedrala Naşterea Domnului, au vizitat instituţiile oraşului, precum şi lăcaşele de cult (sinagoga, bisericile ortodoxă greacă, catolică, luterană şi armeană). La banchetul din Cercul Cultural, Regele a spus „Cu această nădejde neclintită ce o port în suflet, strig din toată inima: Să trăiască Basarabia şi Capitala ei!”

Şapte ani mai târziu, Principele Carol a sosit cu trenul, la 15 martie 1925, la Chişinău, pentru deschiderea seriei de conferinţe ale Fundaţiei culturale care îi purta numele, în Basarabia. După aceasta, a vizitat mai multe sate, între care Bulboaca.

Cu un pod de 10 ani, la 3 iunie 1935, Carol al II-lea s-a întors la Chişinău, de data aceasta alături de Principele Mihai, după un turneu la Noua Suliţă, Hotin şi Bălţi, aici sfinţindu-se catedrala episcopală. S-au întors cinci ani mai târziu, la 6 ianuarie 1940, pentru Bobotează. Carol al II-lea nota: „Am afirmat, din nou, drepturile noastre istorice asupra acestui ţinut moldovenesc. Am evitat de a spune Basarabia şi am mulţumit minorităţilor.” Opt luni mai târziu, hotarele se prăbuşeau.

1941. În cursul celui de-al doilea război mondial, Regele Mihai I a făcut mai multe deplasări pe frontul de est, despre care vom vorbi într-un articol ulterior. Aici doar le enumerăm: 23-25 august 1941, ocazie cu care a vizitat incognito şi Chişinăul cu principalele instituţii distruse; apoi Mânăstirea Curchi şi oraşele Orhei şi Bălţi. Ultima vizită regală din perioadă a avut loc la 31 octombrie 1942, ocazie cu care a fost însoţit de Regina-Mamă Elena. Atunci a fost resfinţită Catedrala Mitropolitană, a fost vizitat Cimitirul de Onoare şi a fost deschisă Expoziţia realizărilor administraţiei române în Grădina Publică.

2005. Firul vizitelor regale s-a reluat abia în septembrie 2005, când Alteţa Sa Regală Principele Radu a efectuat o primă vizită pe pământul Republicii Moldova. Un an mai târziu, la 1 iunie 2006, Regele Mihai s-a rugat la cimitirul de la Ţiganca pentru sufletele ostaşilor români. Între 7 şi 10 octombrie 2013 a avut loc prima vizită oficială a Majestăţii Sale Margareta, Custodele Coroanei. De atunci, Casa Majestăţii Sale consemnează 23 de vizite în Republica Moldova, a căror listă nu o mai repetăm, ele fiind pe deplin documentate pe blogul Regal. Numai anul acesta, firul a continuat cu o vizită a Principelui Radu la Chişinău şi Cricova în 18-19 mai, şi a Principesei Maria la Coşniţa, în 2-3 noiembrie.

La 160 de ani de la prima vizită a Regelui Carol I în reşedinţele de ţinut ale Basarabiei de Miazăzi, putem spune că ele au fost începutul unui drum continuat de fiecare generaţie a Familiei Regale şi reînnodat astăzi prin vizita oficială a Majestăţii Sale. Coroana se întoarce la Chişinău nu ca un oaspete, şi ca o prezenţă care, de la malul Dunării de Jos în 1866, nu şi-a şters urma.