21 oct. 2016

În prezența Alteței Sale Regale Principesa Maria, Teatrul Naţional Radiofonic a prezentat în avanpremieră spectacolul “Alegerea”, piesă de teatru într-un act scrisă la Versoix în anul 1960 de Majestăţile lor Regele Mihai I şi Regina Ana.

Evenimentul a avut loc joi, 20 octombrie 2016, la Centrul de Presă al Societăţii Române de Radiofuziune. Gazda evenimentului a fost dl Ovidiu Miculescu, președinte – director general al Societății Române de Radiodifuziune.

Spectacolul se înscrie în programul evenimentelor dedicate aniversării Majestăţii Sale Regele Mihai la vârsta de 95 de ani, pe 25 octombrie 2016, zi în care se va difuza, în premieră, la ora 23.05, la Radio România Actualităţi.

Adaptarea radiofonică şi regia artistică aparțin lui Ion Andrei Puican. Spectacolul se bucură de o excepțională distribuție, din care fac parte Ion Caramitru, Victor Rebengiuc, George Mihăiţă, Marius Bodochi, Dorin Andone, Marius Călugăriţa, Marcelo Cobzariu şi Daniela Ioniţă Marcu.

Piesa “Alegerea” este o tulburătoare meditaţie despre om, despre spiritul şi pasiunile lui, despre ispitele de tot felul care-l încearcă şi despre locul fiinţei umane în univers. Personajele alegorice rostesc replici filosofice, încărcate de semnificaţii, astfel încât textul devine o confesiune, redactată cu luciditate, sensibilitate şi fină capacitate de sesizare a slăbiciunilor firii omeneşti, dar şi a zonei de lumină care există în fiecare dintre noi.

Vorbind despre scrierea acestei piese, Regina Ana mărturisea în volumul “Un război, un exil, o viață”:

În seara aceea am început să ne scriem vieţile: viaţa lui sub comunism, a mea în mijlocul unei lumi frivole. Şi apoi, împreună, am descoperit un personaj comun, prietenul, care venea cu o a treia lume, cu o a treia voce. Cea a curăţeniei, a purităţii. Am continuat să scriem şi replicile veneau, se înşirau în mod firesc pe hârtie. Toată povestea a fost, aşadar, scrisă împreună; ne-am împletit gândurile, ideile, fantezia. Aşa cum o făcusem până atunci în viaţa reală, aşa cum am făcut şi de atunci încoace. Vorbeam, scriam, ne arătam unul altuia ce scrisesem singuri… E curios, scriam amândoi fără să ne putem opri. Am fost inspiraţi!

Am numit piesa Alegerea. Am scris-o întâi în englezeşte, apoi în franţuzeşte şi, peste ani, în româneşte.

Numai că nu reuşeam să-i găsim un sfârşit. Şi asta fiindcă nu ştiam ce răspuns să dăm acestei lumi, cum să contribuim noi înşine la vindecarea rănilor care ne atinseseră şi pe noi. Finalul a venit din sufletul şi mintea amândurora, stând şi reflectând împreună. Soluţia era […] iubirea. Aşa am hotărât şi noi să facem cu personajele şi povestea noastră din piesă: să-i îndreptăm către iubire.