Repatrierea Principelui Regent Nicolae
La Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală de la Curtea de Argeș, vineri, 29 martie 2024, la ora 12.00, Înalt Preasfinția Sa Arhiepiscopul Calinic al Argeșului și Muscelului a oficiat slujba de reînhumare a Principelui Regent Nicolae al României și a soției sale, Ioana. Apoi, în Pridvorul Noii Catedrale, Principele Regent și soția sa au fost înmormântați alături de Regele Carol al II-lea.
La ceremonia militară și religioasă, Majestatea Sa Margareta Custodele Coroanei a fost reprezentată de Alteța Sa Regală Principele Radu. Au fost prezenți reprezentanți ai Guvernului și ai Armatei Române, precum și membri ai Casei Majestății Sale. AGERPRES MEDIAFAX
Ceremonialul militar a fost executat de militarii Batalionului 33 Vânători de Munte “Posada”. Alături de ÎPS Arhiepiscopul Calinic s-au aflat Preacuviosul Arhimandrit Caliopie, starețul Mânăstirii Curtea de Argeș, și un sobor de preoți ai arhiepiscopiei și mânăstirii. HISTOIRES ROYALES
Principele Regent Nicolae a fost repatriat prin decizia Majestății Sale Custodele Coroanei. În urma demersurilor Casei Majestății Sale, Guvernul României a aprobat, la începutul acestui an, aducerea în țară a rămășițelor pământești ale celui de-al doilea fiu al Regelui Ferdinand Întregitorul și al Reginei Maria și ale soției sale, Ioana.
Aeronava purtând osemintele Principelui Regent Nicolae și cele ale soției sale Ioana a aterizat la București în seara de 27 martie 2024. În aceeași seară, sicriele au fost depuse în Palatul Episcopal și Regal de la Curtea de Argeș, în Paraclis, în prezența reprezentanților Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, ai Casei Majestății Sale și ai Armatei. A fost rostită o rugăciune de către Preacuviosul Arhimandrit Caliopie, starețul mânăstirii Curtea de Argeș.
Foto: ©Daniel Angelescu, Casa Majestății Sale
Alteţa Sa Regală Principele Nicolae al României s-a născut la Castelul Pelișor din Sinaia, la 3 august 1903, fiu al Principelui Moștenitor Ferdinand și al Principesei Moștenitoare Maria. Principele Nicolae a fost botezat de către Împăratul Rusiei, Nicolae al II-lea. A depus jurământul ca Prim-Regent al României în ziua de 20 iulie 1927, la vârsta de 23 de ani. A fost Regent până la 8 iunie 1930. A murit la 9 iulie 1978, la Madrid și a fost înmormântat la Lausanne, în Elveţia. ROYAL MUSINGS
Principele Nicolae, alintat Nicky, a copilărit la Sinaia şi la Bucureşti şi a devenit ofiţer al Armatei Române. Mama sa îl descria astfel:
“Era cât se poate de nostim şi de neascultător, parcă ar fi avut argint viu în vine, nu putea să se astâmpere nici o clipă, era totdeauna şi mereu în mişcare. Cu toate că nu era nici cuminte, nici supus, avea un fel al lui prin care făcea pe toţi să-i împlinească voia. Oriunde se ducea Nicky, se ducea să poruncească şi să dea ordine, nu doar că era stăpânitor şi agresiv, dar pentru că era mucalit. Nostimada lui era plină de voie bună, irezistibilă şi făcea să râdă şi pe cei mai posaci (…) Unchiul [Regele Carol I; n.n.] îl iubea şi-l lua cu el în lungi plimbări (…) Nicky ajunsese distracţia Regelui, care aproape nu mai putea fi o zi fără el şi avea un zâmbet de o bunăvoinţă specială pe care îl păstra numai pentru acest copil vioi ca o flacără care îi furase de-a binelea inima. (…) De fapt lui Nicky nu i se putea nimeni împotrivi. Era un băieţel frumos deşi avea nasul cam prea lung pentru un copil. Ochii erau de un albastru intens cu o privire impunătoare, uneori aproape fioroasă.”
A fost un tânăr impetuos, plin de viaţă, pasionat de maşini şi de viteză. Începând de la vârsta de 16 ani (1919) el a studiat la Colegiul Eton, în Anglia, şi l-a avut drept tutore pe Henri Peter Hansell, care se ocupase şi de educația Principelui de Wales (viitorul Rege Edward al VIII-lea). A făcut, de asemenea, începând din anul 1923, un stagiu militar în Marina Regală Britanică, devenind ofițer. A rămas în Marea Britanie până în anul 1926.
A fost membru al Organizaţiei Cercetaşilor din România, a oferit Înaltul Patronaj Societăţii pentru Îmbunătăţirea Rasei Canine din România şi a făcut parte din primul Comitet de conducere al Asociaţiei Creştine a Tinerilor YMCA din România (înfiinţată, în 1919, de către Regina Maria). Celebrul castel al Iuliei Hasdeu, de la Câmpina, i-a fost lăsat prin testament, de către B.P. Hasdeu, în anul 1906, Principelui Nicolae, care însă nu l-a acceptat.
La 20 iulie 1927, a devenit Regent al României şi a exercitat direcţia Consiliului de Regenţă până la 8 iunie 1930, când fratele lui, Carol al II-lea, a fost proclamat Rege. După venirea pe Tron a fratelui său, Principele Nicolae a primit funcţii onorifice, precum acelea de inspector general al armatei şi de preşedinte al Consiliului Superior al Aeronauticii.
S-a căsătorit, la 28 octombrie 1931, cu Ioana Dumitrescu-Doletti. Căsătoria nu a fost însă recunoscută de Regele Carol al II-lea, care a hotărât să-l trimită pe fratele său în două călătorii succesive, în Europa şi Statele Unite. Relaţiile dintre fraţi au devenit tot mai tensionate, Nicolae neacceptând să îi fie anulată căsătoria. La 9 aprilie 1937, Carol al II-lea l-a exclus din Familia Regală, i-a suprimat titlurile şi drepturile dinastice şi l-a autorizat să poarte numele de Nicolae Brana.
Principele Nicolae a părăsit România, plecând în Spania, apoi în Elveţia. După instaurarea regimului comunist în România, a sprijinit organizaţiile exilului românesc, printre care Institutul Român de la Freiburg (şi biblioteca), revistele Libertatea Românească şi Fapta, tipărite la Madrid, şi Editura Factum. A înfiinţat, la Paris, Centrul Român de Cercetări, iar în 1954, Uniunea Asociaţiilor Române din Germania. După moartea soţiei sale, în 1963, s-a căsătorit a doua oară, în 1967, cu Thereza Figueira de Mello, originară din Venezuela.
Principele Nicolae s-a întâlnit în exil cu Regele Mihai și Regina Ana o singură dată, în Elveția.
Spre sfârşitul vieţii, a început să-şi scrie memoriile, dar nu a apucat să finalizeze decât o mică parte din vastul plan pe care şi-l făcuse. A murit la Madrid, la 9 iulie 1978, în vârstă de şaptezeci şi patru de ani, și a fost înmormântat la Lausanne, alături de prima soție.
