29 dec. 2023

“Revelionul” este masa de familie de la miezul nopții, la trecerea dintre ani, și are origine catolică. Această tradiție, inițial cu caracter religios, s-a transformat în Europa în sărbătoare profană, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, vremea în care Carol I venea ca Domnitor al Principatelor Române Unite.

Cuvântul “réveillon” are origine franceză, înseamnă „trezire“ și definește obiceiul de a veni acasă, după slujba religioasă de la miezul nopții, pentru a încheia postul cu o masă dătătoare de energie. Masa de la miezul nopții adună tradițional părinții, copiii și bunicii, fiind un ritual de ospitalitate găzduit de căminul familial. Tradiția era ca revelionul să fie o petrecere mai lungă, peste timpul obișnuit acordat unei cine. În unele țări, tot “revelion” se numește și masa din Ajun de Crăciun, care avea loc tot la miezul nopții, în unele țări.

Se poate spune că revelionul, ca și Pomul de Crăciun, au fost adoptate de români, ca tradiții, la mijlocul secolului al XIX-lea, epoca în care a fost fondată Familia Regală română.

Epoca lui Carol I și a Elisabetei

Atmosfera sobră și simplă de Anul Nou din casa Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta era aidoma suveranilor, serioși și austeri, preocupați până la amănunt de mersul românesc, precauți și solitari, conduși de simțul datoriei. Primii regi ai României, părinții unei copile dispărute la vârsta de patru ani, au rămas până la capătul vieții cu simțământul de neșters că sunt tatăl și mama unui popor întreg.

Sărbătorile regale de sfârșit de an, de-a lungul anilor de domnie ai lui Carol și ai Elisabetei, au fost organizate cu măsură, cu profesionalism, în respect pentru tradiție și cu simț al datoriei. De la cele mai strălucitoare și mai mari evenimente (precum marele bal de la Palatul Regal), până la cele mai private momente ale sărbătorii (cum ar fi rugăciunea din apartamentele regale sau cumpărarea cadourilor pentru familie și colaboratori), toate au fost puse la punct și înrădăcinate în tradiție de meticulosul Carol I, un om destinat să fie rege al unei țări în formare.

În noaptea de Anul Nou, Reginei Elisabeta îi plăcea să iasă la un concert de muzică clasică ori la o piesă de teatru. Regele Carol, mai singuratic, prefera să rămână acasă. Seara de 31 decembrie îl găsea pe Suveran scriind scrisori. În anul 1882, Regele a scris în noaptea de Anul Nou 25 de scrisori Suveranilor europeni, punând stiloul pe masă doar la ora 23.30.

În ziua de 31 decembrie 1892, Carol I scria Reginei Victoria a Marii Britanii:

Privesc cu recunoștință spre anul care a trecut și în care am avut un succes atât de mare și vreau să vă asigur personal de respectul și considerația mea, pe care vi le pun la picioare. S-a împlinit dorința mea cea mai arzătoare, ca pe una dintre nepoatele voastre să le văd strâns legată de țara și familia mea. Din adâncul inimii vă sunt recunoscător pentru acest lucru, la fel și pentru nenumăratele dovezi ale bunăvoinței voastre. Implor Cerul să vă binecuvânteze mereu pe voi, iar dinastia voastră să domnească de-a pururi. Acum vă urez un an nou și fără griji, așa cum și pentru noi a început atât de fericit. Cu aceste urări vă sărut mâinile cu respect și vă rog să-mi acordați și mai departe gândurile voastre prietenești. Carol I.

Carol I vorbește adesea, în scrierile lui, despre marele bal de Anul Nou, de obicei ținut în seara de 1 ianuarie. Ținut an după an, evenimentul a cuprins tot mai multe personalități. În 1882, la 16 ani de la urcarea lui Carol I pe Tronul României, balul regal de Anul Nou necesita trimiterea a 2 500 de invitații și includea 260 de ofițeri, convocați la Palat de suveran. La marele bal erau, de asemenea, chemate principalele personalități politice ale vremii. În numai zece ani (1872-1882), spune Suveranul în scrierile lui, societatea bucureșteană se dublase.

Eugeniu Arthur Buhman consemnează:

Sub domnia Majestății Sale Regelui, s-a făcut obiceiul ca recepția de Anul Nou la Palat să se facă în seara de 1 ianuarie, cu ocazia balului care se dă la Curte, în acea seară. Acel bal se compune mai ales dintr-o recepție oficială la care Corpul Diplomatic, Miniștrii, Membrii ambelor Adunări Legiuitoare, Înaltele Curți de Casație și de Conturi, Consiliul Comunal al Capitalei, Curțile și Tribunalele, funcționarii superiori și șefii de servicii ai diferitelor ramuri ale administrației publice, armata, reprezentanți ai proprietății, ai comerțului și un mare număr de notabilități din toate stările sociale sunt chemate a prezenta felicitările lor Capului Statului.

Recepția este precedată de retragerea care se execută la Palat în seara de 31 decembrie, la ora 20, de muzicile militare ale garnizoanei. La retragere asistă Casa Militară a Majestății Sale, ministrul de Război și șefii de Corpuri Militare.

Invitațiile pentru bal se fac din ordinul Regelui de către Mareșalul Curții, conform listelor alcătuite de fiecare autoritate și depuse la cancelaria regală. Biletele de invitații conțin, pe lângă numele invitatului, ora la care începe recepția, locul ce trebuie să ocupe fiecare invitat în apartamentele de recepție ale Curții, ținuta în care urmează să se prezinte și intrarea pe unde are să vie în Palat. Biletele fiind individuale, ele trebuiesc arătate domnilor ofițeri însărcinați cu premiéra invitaților, spre a-i conduce în apartamentul ce le este destinat.

Corpul Diplomatic se invită la această recepțiune cu jumătate de oră mai târziu decât ceilalți invitați, spre a fi sosit în momentul în care Majestățile Lor ar apărea. O intrare și ieșire specială la Palat este rezervată acestui Corp, și poliția îi pune la dispoziție bilete de trecere sau semne aparente care să semnaleze echipajele sale spre a putea rupe rândul trăsurilor și a veni direct la Palat.

Un salon special este desemnat Corpului Diplomatic, în care se așază doamnele acestui Corp și toți șefii de misiuni; după vechime și rang, împreună cu întregul personal diplomatic. Majestățile Lor Regele și Regina fac mai întâi intrarea în acest salon, unde țin adunarea. În tot timpul acestei primiri, ușile salonului stau deschise.
Alături de apartamentul în care se primește Corpul Diplomatic, un salon este rezervat Înalt Prea Sfințiilor Lor Mitropoliților, Miniștrilor Statului și Miniștrilor Regelui în străinătate, aflați în Capitală; Președinților Senatului și Adunării Deputaților, și soțiilor acestor înalți demnitari; Primului Președinte al Curții de Casație și Președintelui Curții de Conturi, Primarului Capitalei, înalților funcționari ai Curții Regale și soțiilor lor.

Un apartament este de asemenea desemnat membrilor Corpurilor Legiuitoare și soțiilor lor.

Generalilor și coloneilor, șefi de corpuri și soțiilor lor li se indică apartamentul ce au a ocupa pentru această recepție.

Ceilalți invitați ocupă Sala Tronului sau Sala serbărilor, după mențiunea făcută pe biletul de invitație.

Corpul Diplomatic, după primirea Majestăților Lor, este condus de un Adjutant Regal în Sala serbărilor, unde sosesc și Majestățile Lor după primirea în celelalte saloane și unde începe apoi balul prin care se termină această recepție.

Balul de Anul Nou a continuat seria lui fulminantă. În anul 1895, evenimentul reunește 2000 de persoane, o cifră – s-o recunoaștem – de invidiat chiar și în zilele noastre.

Vremea Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria

Regele Ferdinand și Regina Maria au avut o casă plină de copii. Căsătoriți de foarte tineri (la 27 și, respectiv, 17 ani), ei au sărbătorit Anul Nou cu viață, veselie, daruri și căldură familială. Întreaga lor domnie a fost una a continuității dinastice și a tradiției. După cumplitele greutăți ale Primului Război Mondial și perioada ce a urmat conflagrației, România a trăit o epocă de împliniri, în care au fost culese roadele “construcției” minuțioase și vizionare, de jumătate de secol” a lui Carol și a Elisabetei.

Sărbătoarea Anului Nou în vremea Regelui Ferdinand I se așeza pe o tradiție împământenită de cinci decenii de dinastie și statalitate modernă. Sărbătoarea din vremea lui Ferdinand I și a Mariei cuprindea o societate durată cu grijă și pricepere de predecesorii lor și se baza pe o infrastructură instituțională (inclusiv administrația Curții Regale) temeinic pusă la punct.

În cartea sa, Eugeniu Arthur Buhman consemnează:

Fiecare om de la Curte, începând de la cel mai mic și până la cel mai înalt demnitar primea un cadou. Șeful bucătar și patiserul își adunau și pregăteau din vreme toate bunătățile. Ferdinand și Maria vizitau cu zile înainte prăvăliile din Calea Victoriei pentru a cumpăra cadouri de distribuit. Preferați erau bijutierul Resch din Calea Victoriei și magazinul O.H. Müller din Pasagiul Român, ambele firme dispărute astăzi.

Și la Palatul Regal se distribuiau cadouri de Anul Nou, dar numai personalului superior și fără festivitatea pomului. În anii despre care vorbesc aici, distribuirea aceasta de daruri nu se înfățișa ca un capitol bugetar de vreo însemnătate, mai pe urmă însă, mai ales sub domnia Regelui Carol al II-lea, numărul întregului personal, superior și inferior, acela din Capitală, precum și acela din afară care se bucura și el de această atențiune, se mărise într-atâta, odată cu urcarea prețurilor lucrurilor, încât se prezenta acuma ca o cheltuială ce nu se mai putea trece neobservată și de aceea, în ultimii ani, s-a produs oarecare parcimonie cu prilejul acestei intime serbări.

În timpul Regelui Carol al II-lea

Regele Carol al II-lea a petrecut Anul Nou adesea la Sinaia și rareori la Palatul Regal de la București. Deși avea alături pe fiul său și era înconjurat de o serie remarcabilă de intelectuali interbelici, Regele a domnit într-un deceniu straniu, crud și neiertător.

Carol al II-lea, primul rege născut pe pământ românesc, în confesiunea ortodoxă, a fost un bun cunoscător al tradițiilor noastre populare și un perfect vobitor al limbii literare române. Curtea Regală din vremea sa era organizată cu pedanterie, cu grija detaliului, cu mare orgoliu și cu pricepere. Regele avea vaste cunoștințe în domeniile militar, științific, artistic și de bună guvernare, iar ele depășeau uneori pe cele ale specialiștilor din domeniile respective.

O bună parte a zilelor Crăciunului și Anului Nou erau petrecute în Castelul Foișor, clădire reconstruită în vremea Regelui Carol al II-lea, în anii 1930. Atmosfera de la Foișor, precum cea din Casa Nouă de la Palatul Regal din Calea Victoriei, era complet diferită de cea a Palatului Cotroceni din vremea lui Ferdinand I sau de cea a Palatului Regal din vremea lui Carol I. Mobilele erau noi, cu linii moderne, decorațiunile interioare se îmbinau cu o mulțime de facilități electrotehnice, camerele erau mai simple și mai luminoase, în culori pastelate.

Regele Carol al II-lea se simțea acasă la Foișor, iar partea sărbătorilor de iarnă petrecută acolo era tihnită, amuzantă și confortabilă, atât pentru el cât și pentru apropiații săi. Tânărul Principe Mihai se simțea și el bine la Foișor, iar după venirea Reginei Elena, în anul 1940, Castelul Foișor devine locul preferat al tânărului Suveran și al mamei sale.

Vremea Regelui Mihai și a Reginei-Mamă Elena

Regele Mihai a domnit în anii 1940 peste o țară lovită, care vedea pe suveran și pe buna lui mamă drept garanții continuității și libertății ei. Regele reprezenta o chezășie instituțională, dar și una morală. Societatea românească se simțea încă ocrotită fiindcă tânărul rege era acolo, de veghe. Românii împărtășeau îngrijorarea de pe chipul prea tânărului lor monarh și îl înconjurau cu dragostea cu care înconjori pe cineva din propria ta familie, ogradă și cămin. Seara de Anul Nou era petrecută în familie, dar Crăciunul regal era organizat cu grijă și grație de Regina Elena, iar sutele de angajați care luau parte la el se simțeau, în Sala Tronului, ca într-o catedrală. Oamenii se raportau la suveran cu afecțiune și încredere, în afară de respect sau admirație.

De regulă, Regele Mihai și mama sa plecau la Castelul Foișor după ceremonia de la Palatul Regal, din Ajun de Crăciun. Ei rămâneau la Sinaia până după Anul Nou. Acolo, în seara de Anul Nou petreceau singuri sau înconjurați de câțiva colaboratori apropiați. Mesele pe care le găzduia Regina Elena adunau în jurul lor puțini invitați.

Regele Mihai I și Regina Ana, timpul din exil și cel din țară

În exil, Regele Mihai și Regina Ana au petrecut sărbători simple de Anul Nou, ca orice alt cuplu din lume care avea de pus pe masă nouă-zece farfurii, pentru copii, părinți și bunici. Cadourile erau modeste, alese fiecare cu un înțeles anume și cu spirit de economie. Copiii au avut parte de sărăbători pline de dragoste, ocrotitoare, petrecute în simplitate, așa cum probabil nu ar fi avut dacă se nășteau într-un Regat al României anilor 1950.

Situația Majestăților Lor a făcut ca principesele să trăiască toată copilăria și adolescența în case de țară sau de oraș cu grădină ori înconjurate de o fermă. Sărbătorile de Crăciun și Anul Nou ale exilului erau legate de aer curat, de zăpadă, de dealurile pe ce le puteai zări pe fereastră, de pădure, de cuibarul cu ouă calde, de tăiatul lemnelor pentru foc, de sobă și de fotoliile cu perne moi, de afecțiunea bunicelor, care veneau să stea alături de nepoate. În jurnalul ei, în mai mulți ani, Regina Elena încheia pagina dedicată zilei de 31 decembrie mulțumind lui Dumnezeu pentru faptul că Regele Mihai o are alături pe Regina Ana și spunând: “Mulțumesc Domnului pentru tot”!

Anul Nou din 1997 a fost petrecut de Regele Mihai și Regina Ana, împreună cu cele 5 fiice și cu familiile lor, la București.

În următorii ani, 1998, 1999 și 2000 Regele Mihai și Regina Ana au fost prezenți de Anul Nou, ca și de Crăciun, în diverse orașe din țară. Deși se apropiau vertiginos de venerabila vârstă de 80 de ani, ei au cutreierat țara în lung și în lat, în toate anotimpurile, pe toate meleagurile. Suveranii, exilați o jumătate de secol, au intrat în casele primitoare ale țăranilor, au trecut pragul mânăstirilor, au vizitat primării, școli, universități, muzee, biblioteci, fabrici, organizații sindicale, asociații și instituții centrale ale Statului.

În zilele noastre

La Săvârșin și la Palatul Elisabeta, zilele de Crăciun și de Anul Nou sunt prețioase prin valoarea lor istorică și sentimentală. Românii, ca și Familia Regală, s-au bucurat, încă din anul 2001, de fiecare clipă petrecută împreună.

Crăciunul și sărbătoarea Anului Nou de la Săvârșin sunt, în înțelesul oamenilor, o victorie a românului împotriva vicisitudinilor propriei istorii. Și – uneori – o izbândă asupra propriului timp prezent.

Pentru toată lumea, prezența Regelui Mihai și a Reginei Ana (în anii 2001-2013), apoi a Majestății Sale Margareta, a Principelui Consort și a celorlalți membri ai familiei, alături de primarul, parohul și locuitorii Săvârșinului, de arădeni, bănățeni și, în fine, de toți românii care se uită la televizor, este din nou o garanție de identitate, un model de spirit de familie, o sursă de mândrie, o subliniere a aurei de mister și iubire a sărbătorilor de Crăciun și Anul Nou, o punte sufletească între sine și cei dragi.

Seara de Anul Nou continuă să fie o sărbătoare privată, de familie, organizată simplu și fără protocol, în căldura căminului și în respect pentru tradiție.

Începutul anilor 1870

Anul 1904

Anul 1906

Anul 1910

Anul 1913

Anul 1922

Anul 1955

Anul 1961

Anul 1963

Anul 1986

Anul 1997

Anul 2002

Anul 2009

Anul 2013

Anul 2017

Anul 2018

Anul 2020