14 mart. 2015

Anul acesta se împlinesc 134 de ani de la fondarea Ordinului Coroana României. Deşi Ordinul a fost înfiinţat la 10 mai 1881, Ziua Ordinului se sărbătoreşte anual la 14 martie, pentru a aminti data la care Carol I a fost proclamat Rege al României. Anul 1881, al înfiinţării Ordinului, a fost unul de împlinire pentru Vechiul Regat, un an în care, trăgând linie sub evenimentele istorice din ultimele două decenii, societatea românească putea fi mândră de realizările sale: alegerea unui Principe care să unifice societatea, fiind deasupra clasei politice (1866); Independenţa şi alipirea Dobrogei (1877-1878); recunoaşterea internaţională a acestor fapte. Cu alte cuvinte, în mai puţin de 20 de ani, România trecuse de la un stat post-feudal la o adevărată putere europeană mijlocie.

Un asemenea stat avea nevoie de un sistem de decoraţii dezvoltat, pentru a recunoaşte în mod oficial meritele tuturor celor care au contribuit la atingerea acestor nobile ţeluri. Momentul a fost propice, pentru că, din studierea arhivelor şi a listelor de persoane decorate la sfârşitul secolului XIX, ne putem da seama de caracterul, componenţa etnică şi religioasă, ocupaţiile şi idealurile românilor din acea perioadă. Descoperim astfel o generaţie cu adevărat magnifică, una care a contribuit într-un procent foarte ridicat la dezvoltarea ţării, prin implicare activă în muncă şi în societate.

Un exemplu este chiar lista decoraţilor cu Ordinul Coroana României. Studiind Monitoarele Oficiale ale vremii, constatăm că această decoraţie, în special în gradele de Cavaler şi Ofiţer, a fost cea mai puţin exclusivistă dintre toate. Din contră, anual se făceau sute (uneori chiar şi câte o mie) de decorări, în special către civili, din toate categoriile socio-profesionale, de la impiegaţi de căi ferate, până la secretari de stat şi miniştri. Fiecare decorare era motivată, şi din aceste motivări reies meritele reale ale acestor oameni: constructori şi arhitecţi ai infrastructurii României; artişti şi interpreţi; oameni de ştiinţă şi exploratori ai globului; economişti şi buni administratori; realizările multora dintre ei pot fi văzute sau recunoscute şi astăzi.

Pe măsură ce anii au trecut, caracterul Ordinului s-a schimbat într-o oarecare măsură, începând să capete preponderenţă sfera activităţilor militare. Aşa se face că, în secolul XX, au fost alte nenumărate decorări pentru fapte de bravie pe câmpul de luptă, dar şi pentru persoanele care contribuiau la efortul de război din spatele frontului.

Odată cu exilul Majestăţii Sale Regelui Mihai, Ordinul nu a mai fost conferit, şi el nu a fost reînviat nici în anul 2000, odată cu sistemul republican de decoraţii, din cauza văditei dorinţe a administraţiei de stat de atunci de a se departaja de simbolul Coroanei. Această distanţare, combinată cu neincluderea Coroanei pe Stema Naţională, dovedesc o neînţelegere a caracterului Coroanei de simbol al independenţei şi suveranităţii naţionale. Însă ea a lăsat posibilitatea pentru ca, în anul 2011, Majestatea Sa Regele să reînvie Ordinul ca o decoraţie dinastică.

Noul Ordin are un caracter mai exclusivist decât forma sa anterioară, numărul de membri fiind limitat corespunzător cu persoanele vizate (“cetăţenii români şi străini care aduc un aport substanţial la dezvoltarea şi consolidarea României, prin acţiuni publice sau prin excelenţa în profesie, pentru fapte puse în slujba Statului şi a Naţiunii”). Ceea ce nu s-a limitat a fost varietatea tipurilor de merite, care cuprinde în continuare întreg spectrul de activităţi umane de la administraţie publică, la artă, economie, sport şi sfera militară.