Includerea Romaniei va intari capacitatea interna de decizie a NATO, adica exact opusul a ceea ce sustin oponentii largirii Aliantei. Cererea noastra este sustinuta si de Turcia, si de Grecia, cele doua tari din Balcani ale NATO, care nu au avut intotdeauna bune relatii. Largindu-se, NATO va dobandi mai multa coerenta, si anume tocmai in regiunea cea mai instabila din Europa. Mai mult, includerea noastra va fi un semn fata de fostele state iugoslave ca, daca urmeaza drumul pacii si al cooperarii, si ele vor putea deveni membrii comunitatii noastre.

Dar, atunci cand largirea va deveni un fapt implinit, ea nu trebuie sa ramana un scop in sine, ci sa fie o parte a unui pachet de schimbari menit sa transforme Alianta Nord-Atlantica insasi. Puterile secretarului general NATO de a actiona public in numele Aliantei si de a lua decizii intern-administrative trebuie sa fie intarite. Sesiunile Consiliului Nord-Atlantic nu trebuie sa fie transformate in seminarii academice la care fiecare ambasador se simte obligat sa vorbeasca, si de obicei sa nu spuna prea multe. Birocratiei Aliantei nu trebuie sa i se ingaduie sa se umfle ca un balon, dincolo de orice proportii. O multime de comitete si grupuri de lucru existente, ‘celule’ si alte ‘minunate’ creatii administrative trebuiesc reduse. Ca si UE, NATO poate si trebuie sa se largeasca dar, in acelasi timp, trebuie sa isi adanceasca cooperarea.

Organizatia nu e numai o alianta militara, dar si o garantie a orientarii tarii noastre catre valorile lumii occidentale, un semn sigur catre toata lumea, – inclusiv catre investitori – ca vechile diviziuni ale continentului au fost sterse. Asadar, apartenenta noastra la NATO nu e numai o chestiune de strategie, ci pana la urma o asigurare ca procesul nostru de stergere a efectelor dictaturii comuniste este ireversibil.

Romania a fost odata integrata ca membru deplin al familiei europene a natiunilor si nu doreste nimic altceva decat sa-si refaca legaturile ei traditionale. Nu suntem nou veniti pe aceasta lume. Romania independenta e tot atat de veche cat sunt cele mai multe din statele europene.

Am participat, alaturi de Majestatea Sa Regele Mihai I la vizitele regale de sustinere a Romaniei in NATO, si in 1997, si in 2002. In cadrul turneului din acest an, am vizitat Spania si Danemarca si vom mai vizita Belgia, Luxemburg, Olanda, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii si Norvegia. La acestea se vor adauga vizite in Suedia si Franta, pentru sustinerea Romaniei in familia Uniunii Europene. Intr-o democratie, puterea cuvantului este tot atat de mare ca aceea a armelor, daca nu mai mare. Trebuie sa sustinem cauza Romaniei cu cat mai multa forta posibila, in fata oricarei audiente. Dovada ca nu gresim, este ca 85% din natiunea romana doreste drumul euroatlantic.

Este, in cele din urma, o chestiune de dreptate. Daca nu exista Razboiul Rece, daca nu ni se impunea cu tancurile Cortina de Fier, noi nu am fi parasit niciodata familia europeana a natiunilor. Avem mult de oferit Aliantei, si in termeni de strategie, si in termeni militari directi. Vom sustine, de asemenea, orice masuri de a reforma procesul de luare a deciziilor in interiorul NATO si suntem angajati in legaturile vitale transatlantice, care raman piatra de temelie a securitatii pe acest continent.

Nu privim la Uniunea Europeana ca la o sursa de fonduri, desi obiectivele UE de a scapa Europa de saracie sunt importante pentru noi. Vedem UE intr-un context mai larg, ca un cadru care sa asigure ireversibilitatea reformelor in tara noastra, o organizatie care sadeste reguli de buna guvernare, administratie curata, intelegere, compassion si coperare in Europa.

Romania nu are nevoie sa-si reafirme identitatea europeana, fiindca aceasta este evidenta de la sine. Nu cersim intrarea in Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord. Calitatea de membru a Romaniei in NATO este o necesitate nu numai pentru stabilitatea Romaniei si a vecinilor ei dar, totodata, pentru securitatea Europei. Procesul largirii NATO nu este un act de binefacere asumat de Occident pentru saracele tari central-europene, sau ca o incercare de a plati greselile celui de-al Doilea Razboi Mondial. O strategie durabila nu se poate construi pe argumente subiective sau emotionale, ori pe santaj psihologic. In esenta, procesul de largire a NATO este o incercare foarte complexa de a reformula politicile de securitate ale Europei, de a le face relevante pentru continent, asa cum il avem astazi. Alegerea noastra ca europeni, prin urmare, nu este intre a accepta sau a refuza tari candidate, ci intre a avea un NATO care face fata problemelor de securitate de azi sau unul care a ramas inghetat in zilele Razboiului Rece.

Pentru a primi noi membri, NATO cere ca o tara sa fie gata sa asume toate obligatiile de securitate colectiva. Suntem gata: majoritatea romanilor sustin intrarea in NATO, si numarul creste cu fiecare sondaj. Am marit cheltuielile de aparare, ceea ce nu se poate spune despre multe state membre NATO.

Desigur, se poate argumenta ca o tara ca Romania, inca saraca si cu multe probleme sociale, nu ar trebui sa cheltuiasca mai mult din bugetul apararii pentru a sustine efortul de a intra in NATO. E un punct de vedere discutabil: Armata nerestructurata inseamna o sursa de epuizare a economiei; ea trebuie restructurata, fie ca devenim membri NATO sau nu. Paradoxal, o reforma militara fara beneficiul experientei aliatilor nostri ar fi fost mult mai costisitoare. Deci, alegerea noastra nu este intre a cheltui sau nu, ci intre a cheltui banii in mod eficient si a reforma armata noastra in vederea obligatiilor militare in cadrul Aliantei, sau implementarea unei reforme militare care sa nu raspunda nici uneia din realitatile curente din Europa.

Dar – probabil – cel mai important criteriu pentru a fi membru este aceea de a apartine familiei euroatlantice, de a impartasi aceleasi valori, prioritati si metode de gandire. Aici cred ca am dat o multime de exemple de devotament fata de securitatea comuna. Lupta actuala impotriva terorismului international; trupele noastre care servesc nu numai in Bosnia sau Kosovo, dar sunt trimise si in Afganistan. Ca un detaliu: trupele noastre au sosit in Afganistan cu un avion romanesc, ceva ce nu multe alte tari europene ar fi fost capabile sa realizeze. Romania nu a facut toate aceste eforturi nu pentru a epata Europa occidentala, ci pentru ca suntem angajati intr-o lupta comuna de aparare a valorilor noastre comune, pe care le impartasim.

Si, fiindca e vorba de valori impartasite, ar trebui amintita o anumita distinctie care se face inca intre tarile asa-numite ‘central europene’ si tarile balcanice. Este, neindoios, o distinctie geografica. Dar, uneori se interpreteaza ca ceva mai mult: in timp ce Europa Centrala este stabila si relativ prospera, Balcanii sunt o boala care trebuie indiguita. Nu am autoritatea sa comentez fapte sau evenimente din alte tari. Totusi, ma simt obligat sa subliniez ca Romania nu numai ca s-a tinut departe de nebunia iugoslava, dar a si contribuit loial la orice incercare occidentala de a limita tulburarile din regiune chiar si cand, trebuie spus cu franchete, nu a fost de acord cu toate politicile. Am avut totdeauna excelente relatii cu vecinii nostri din Balcani, ceea ce nu ne-a impiedicat totusi sa respectam embargo-ul impus de ONU Iugoslaviei cu un considerabil cost in economia noastra, nici sa sustinem campania NATO in Kosovo, in ciuda faptului ca unul din primele rezultate ale razboiului a fost blocarea Dunarii, cel mai important curs de apa si cea mai importanta ruta comerciala pentru noi. De asemenea, noi pretuim relatiile cu Grecia si Turcia. Fapt unic in regiune, avem foarte calduroase relatii cu ambele tari si speram sa coopereze inauntrul Aliantei, ca doi aliati loiali, asa cum au fost intotdeauna. Aici prezenta Romaniei in NATO poate de fapt contribui la stabilitatea in Balcani, in mare masura. Fiecare membru NATO e gata sa admita ca adevarata amenintare la adresa securitatii europene este la periferia continentului, in Balcani si la Baltica. Dar largirea NATO, cel putin pana acum, a ramas o afacere central-europeana. Fara Romania in Alianta, ce va oferi exact largirea NATO grecilor si turcilor? O alta dovada ca Occidentul este interesat numai in securitatea Centrului si Nordului, dar nu si Sudului Europei? Poate ca unul din motivele pentru care relatiile dintre Turcia si Grecia au fost dificile si au lasat o umbra peste flancul Sudic al Aliantei, este tocmai acela ca Turcia si Grecia erau singurele tari din NATO in aceasta parte a continentului. Cu Romania, Slovenia si Bulgaria in Alianta, discutiile vor vira catre mai largi perspective de securitate. Turcii si grecii au nevoie sa rezolve disputele lor intre ei insisi. Noi suntem mandri de sprijinul lor pentru cauza Romaniei. Ei au inteles, poate mai iute decat multi altii din Europa, ca o Romanie ancorata in Alianta este in interesul lor.

Intrarea noastra in NATO va fi un beneficiu si pentru felul nostru de a gandi, pentru valorificarea si punerea in lumina a obiceiurilor si traditiilor noastre, o ocazie pentru imbunatatirea dispozitiei noastre psihologice si morale. Un intelept roman spunea: ‘Daca ma urc in tren, nu inseamna ca zeul meu e calea ferata’. Dupa intalnirea la varf de la Praga, indiferent de rezultat, procesul de modernizare a Romaniei, alianta militara cu Occidentul si deschiderea catre lume trebuie sa continue si sa se implineasca.