23 ian. 2003

Principele Radu recunoaste ca a avut nevoie de multa rabdare, intelegere si umor cand a intrat in Familia Regala.

Regina Maria a scris o carte de povesti pentru copii, iar principele Radu a tradus-o.

CUVANTUL LIBERTATII, Craiova, 23 ianuarie 2003

Nascut la 7 iunie 1960, la Iasi, intr-o familie de medici
Sotul A.S.R. Principesa Margareta a Romaniei (1996)
Creat Principe de Hohenzollern-Veringen (1999)
Absolvent al Liceului Internat din Iasi (1979)
Absolvent al Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica (1984) si, respectiv, al Colegiului National de Aparare, seria a XI-a (2002)
Membru fondator si membru al consiliului director al asociatiei "Casa NATO"

Reprezentant Special al Guvernului Romaniei pentru Integrare, Cooperare si Dezvoltare Durabila, principele Radu de Hohenzollern – Veringen, a avut amabilitatea, in urma vizitei de doua zile desfasurate saptamana trecuta in orasul nostru sa ne acorde un interviu.
Principalele atributiuni, in calitate de reprezentant special al Guvernului pe care principele Radu le are sunt: promovarea imaginii Romaniei in mediile intelectuale si de afaceri din tarile membre NATO, incurajarea investitiilor straine in tara noastra, sprijinirea unor proiecte de dezvoltare durabila. Este de remarcat, de asemenea, ca activitatea Altetei Sale principele Radu de Hohenzollern, nu presupune implicarea politica, acesta mentinandu-si calitatea de Consilier al Majestatii Sale Mihai I, iar cheltuielile legate de exercitarea atributiunilor sale sunt finantate din Fondul pentru Promovarea Imaginii Externe a Romaniei.

– Ce a insemnat pentru tanarul provenit dintr-o familie de medici sa intre in familia regala? A schimbat asta, cu exceptia rigorilor sau, mai bine zis, a conduitei Casei Regale in vreun fel personalitatea Dumneavoastra?

– A fost ceva pe cat de neobisnuit, pe atat de simplu. Tanarul provenit dintr-o familie de medici primise o educatie temeinica, din partea unor parinti si bunici inzestrati cu simtul masurii, cu generozitate sufleteasca si cu eruditie. In Familia Regelui, in afara de rigoarea si de conduita de care vorbeati, totul se petrece ca in oricare alta familie, cu diferenta data de un anume fel de responsabilitate, care nu dispare nici o clipa, in viata de zi cu zi. Pana atunci, timp de aproape douazeci de ani, inca din copilarie, toata creativitatea, energia, toate cunostintele si preocuparile mele erau concentrate in lumea artei, o lume iluzorie. Dupa aceea, am transferat tot ceea ce adunasem in anii mei de scoala, academie si pe taramul artei sub alte reflectoare, cele ale vietii publice si oficiale. Trebuie sa adaug ca primii patru-cinci ani nu au fost simpli, fiindca situatia in care Familia Regala se gasea nu era simpla. Multa rabdare, intelegere, masura si mult umor au fost necesare.

– Cum v-a venit idea realizarii unui proiect de terapie prin arta destinat copiilor orfani?

– Nu a fost ideea mea, ci a presedintelui Uniter, Ion Caramitru. Dar este adevarat ca eu am creat acest proiect care a durat sase ani si pe care Fundatia Principesa Margareta a Romaniei l-a finantat de la inceput pana la sfarsit.

 

Craiova si Oltenia au o nebanuita capacitate de integrare

– Aveti, pentru un principe, o activitate destul de bogata in domeniul culturii si artei. Chiar ati avut, in exterior, implicari repetate in teatru, film si televiziune. Va ganditi acum, in calitate de reprezentant special al Guvernului pentru Integrare, Cooperare si Dezvoltare Durabila, sa va implicati pentru a atrage investitori straini in sustinerea acestor domenii, care la noi raman extrem de vitregite din acest unghi?

– Domeniul culturii este vitregit in multe tari. La noi, din pacate, mai sunt si alte domenii vitregite. Trebuie masura in toate. Desigur, domeniul culturii si al artei face parte din agenda mea permanenta. Chiar in acest an voi sprijini participarea unui grup de studenti de la Universitatea de Arta din Iasi la un festival din Franta, voi incuraja tinerele talente muzicale din Bucuresti si voi continua sa public volume in Romania, ultimul din ele fiind o carte de povesti pentru copii, scrisa de Regina Maria, la care eu contribui cu traducerea. Alteta Sa Regala Principesa Margareta sprijina financiar, prin fundatia sa, pe tinerii pictori de la liceul Tonitza din Capitala si ofera, in fiecare an, premiul pentru cel mai bun dramaturg roman, la gala UNITER. Asociatia noastra de Dezvoltare Durabila de la Savarsin, jud. Arad, va incuraja traditiile populare, mestesugurile, taberele de creatie.

– La o prima imagine, ce sanse de privatizare dati SC Avioane SA, prima unitate cuprinsa in programul vizitei in zona a Altetei Dumneavostra?

– Sunt sigur ca talentul si maiestria acestor oameni, atat de temeinic pregatiti, vor invinge momentul nefericit prin care trec. Am dus mesajul lor in Olanda si in Elvetia, iar acum o voi face in Anglia. Sa vedem ce va iesi. (?)

– Cum intentionati sa promovati mediul de afaceri din Oltenia, in noua calitate?

– Prin permanent dialog cu ei si cu posibili parteneri europeni, prin idei comune, prin invitarea lor (oameni de afaceri, lideri politici locali, oameni din invatamant) sa ma insoteasca in calatoriile mele, pentru a-i prezenta direct partenerilor europeni influenti. Craiova si Oltenia au o nebanuita capacitate de integrare fiindca sunt un loc profund
romanesc, cu grija pentru identitatea nationala, cu spirit regional, cu energie, inventivitate si un strop de susceptibilitate, adica exact ceea ce trebuie pentru ca lucrurile sa mearga bine, daca vor. Nu trebuie sa se intample acest lucru repede sau prea usor, ci bine! Pe urma, pentru Craiova nu este ceva nou sa fie in fruntea progresului cultural, politic si economic. Banul Craiovei, Mihai, era mult inaintea timpului lui, prosper si conectat european. inceputul secolului XX a lasat in oras cladiri care vorbesc de la sine despre virtutile Cetatii Banilor.

– Ce parere aveti despre actuala conjunctura politica internationala. Cand si cum credeti ca se va realiza integrarea Romaniei in structurile sale de baza?

Europa de maine va fi o Europa a regiunilor. Cu alte cuvinte, ceea ce va mentine inchegat continentul si natiunile care il compun va fi amprenta si vitalitatea regiunilor. Ar fi multe de spus despre acest subiect, dar poate ca voi avea placerea sa revin asupra lui in fata studentilor de la Universitatea din Craiova, in aceasta primavara. Tocmai fiindca a venit vorba de studenti, cei douazeci de mii de studenti de la universitatea craioveana alaturi de celelalte sute de mii din toata tara vor fi cei care ne vor spune cum va fi conjunctura politica internationala de maine si cat de bine se va integra Romania in structurile internationale. Daca vom fi, n sfarsit, cum se spune, "pe faza", s-ar putea ca tara noastra sa aiba un loc in primul rand, asa cum o merita.

– Va multumesc si va doresc succes!

LUMINITA TUDOR